Hai
să ne mutăm la țară, e frumooos, trăim sănătooos, e libertate,
nu ca-n orașul aglomerat!
Satul
nu mai e ce era mileniul trecut, zonele apropiate de oraș sunt
urbanizate, asfaltul, apa, canalul cresc mai peste tot – și mi se
pare firesc -, crește și traficul auto, dar drumurile rar se
lățesc.
Ce
bine era când eram copii, ce fericită era bunica, aveam de toate,
îți amintești ce gust aveau roșiile?
Lasă
paseismele, vaaai ce bine era pe vremea bunicii - nu era deloc
bine, bunica era analfabetă, lua bătaie de la bărbat, muncea din
zi până în noapte ca un bou în jug și murea în sărăcie.
Roșiile aveau gust, dar erau din producție proprie, nu cumpărate
din supermaket.
Vaaai
ce peisaj, ce liniște!
Uită
de idilisme
- unde
e o zonă idilică n-ai nici drumuri, nici mijloace să-ți câștigi
existența, n-ai infrastructură, adio idilic.
La
țară trăiești cu mult mai puțini bani, nu te costă așa de
mult.
Venit
din oraș, ai nevoie de asistență medicală, de mașină și
inevitabil de combustibil, de cuptor cu microunde și filtru de
cafea, de net pe fibră optică și bani pentru oameni la muncă -
n-ai deprinderea întreținerii curții, a grădinii, cât ar fi ea
de mică, iar pământul nu așteaptă.
Oh,
ce mi-ar plăcea să mă mut la țară!
E
bună o doză terapeutică de ignoranță când visezi la mutarea la
țară, cum și-un strop de nebunie e benefic, dar nu uita de
realitate; analizează bine, fă o probă de o lună și apoi
hotărăște în cunoștință de cauză.
14 comentarii:
Corect! Eu inca sunt la stadiul de visare, cel putin pentru inca niste ani!
Așa e, e cu mult mai bine să visezi la țară și să stai la oraș! ☺
Deci, daca vrei sa te muti la tara si vrei sa urmezi sfatul Simonei intai,"dar nu uita de realitate; analizează bine, fă o probă de o lună și apoi hotărăște în cunoștință de cauză."-te primesc eu :) in proba de o luna!
In satul meu e cam asa: fara asfalt, fara santuri, fara gradinita, fara scoala, fara MAGAZIN, fara OP, fara vecini "usa-n usa", fara semnal la telefon, faraa ...mai vreti?!? :)
Dupa o luna de zile in satul meu, eu o sa iti spun daca esti "bun de mutat la tara", daca nu o sa raman "destinatia" ta de vacanta :)
@Zina - visele pot deveni realitate :)
@Anonim - (armeria?) - cam dur totusi :))
Simona, deduc ca nu ti-ar placea sa locuiesti in satul meu, deci raman "destinatia" ta de vacanta?! candva, in viitor ?
@armeria - am coltul meu de rai, n-as pleca nicaieri. satul tau, ca destinatie de vacanta - da! da! da!
@Crengu - viseaza, c-o sa-ti vina si tie vremea :)
Pentru unii este greu sa se mute la tara ! Aveti alternativa mutarii....din țară!
din
Si eu sunt nostalgica dupa copilarie:
-nu spalam eu rufele ci mamaia ( nu avea curent prea des asa ca le spala in curte, la sapun de rufe);
- nu gateam ci mamaia ( de 3 ori pe zi, faza cu curentul oprea si frigiderul);
- nu aveam impozite si taxe de platit ( tot mamaia saraca);
- toata ziua ma jucam ( o mai tineti minte pe mamaia mai sus amintita: ingrijea 2 -3 nepoti, sot, 2 vaci, 100 de gaini, casa, 1-2 porci, gradina, muncea si cu ziua);
-nu aveam grija facturilor neplatite ( platea mamaia doar curent si impozit, nu telefon, nu cablu, nu mobil, nu abonament la sala, nu asigurari sofisticate etc. si ce mai plateste lumea azi);
- viata era mai simpla ( da, nu era baia plina de cosmetice, nu erau haine multe de aranjat, jucarii erau 3 deci nimic de sters de praf, 3 ceaune de fonta si 6 strachini avea mamaia etc - nu stiu nicio fimeie in jurul meu sa vrea sa revina la ritmul ala).
Mi-e dor de copilarie si de libertate. De inocenta. De mirosul de gutui cu care adormeam. De cocosul care il uram cand canta pe cerdac la 5 dimineata un cucurigu pana ii dadea mamaia graunte. De mainile batatorite ale lui tataia si de mirosul de la cana de vin fiert. Mi-e dor de inocenta.
@o femeie - dor de atunci, acolo...
noi inca mai avem de ce sa ne fie dor . Din pacate din ce in ce mai putini vor avea acest privilegiu.
Hai sa ne mutam la tara sau Cum sa vezi partea goala a paharului.
Sim, draga me, cand realismul mere mana-n-mana cu paharu gol, nu prea-mi place. sa-zi zic si dice: graiesti alde matale ca fara drumuri, gloduri si mai stiu eu ce bazaconii. Buuun. Pe juma adivaraciune. Acu, la mine la hăciendă e asfalt, bref: masinile gonește ca băzmeticele, smoliciunea asta se incinge ca habauca si ramase din drumu chietruit de alt-data o fașiuta pe care se frecuiesc cele doua masini cand se intretaiaza una cu aililanta. Acu si tu, Simoniciule drag, dadusi in partea aililalalta: cate mămăi mai suntara fara de carte prin zilele noastre? Printre cele din generatia mea (bunicile, nu io) poate ca se mai gaseau fo 3-4 la snopu de 10 mămăi, da acu...greu a crede ca n-au macar generala. Apoi zici de snopuite: pai, io crez ca cine are dor de sat nu si-a vazut vreodata bunica batucita cu paru sau pumnu. Or fi fost, nu zic ba, dar in acelasi mediu in care si acu sunt smotocite si articulate si vor mai fi cat va fi lumea-lume. Ca asa-i datina la acest tip de trogloditi.
Venit de la oras ai nevoie de....1 asistenta medicala, da, oricine are nevoie de ea, nu numa daca esti venit din buric de targ. Acu, cum-necum o ai, daca nu te pui pi tren , microbuză sau masina cine-o are si teci unde vrei. Mi-s de la oras, da cat sunt la mosie n-am nevoie NEAM de fibra optică cu accent pe a doua silaba, neturi si, la drept vorbind, la ce-mi fac ele mie bine? Am plimbari pe dealuri, conversatii lungi cu vacinii-prieteni si doar cu vecini, cu prietenii care nu mai prididesc venind la țărănoaia mea, am carti including cele pe tablîțîcă, recunosc spașită, am gradina, asa ca la ce-mi tre-be teveaua? Cuptoru cu micro si macrounde sa fie la altii acas, ca io asa ceva nu recunosc de prieten. Mancarea facuta la cuptorul sobei e minunata. Nici a de la cuptoru aragazului nu-i de lepadat. Si ca sa nu o lungim (ca as mai avea o gramada de zis): cine e hotarat sa se retraga la tara o va face ORICUM. Va incerca pe propria piele cum îi si va ramane sau va da bir cu fugitii. Dar nu cred ca viata la tara e intr-atat de cumplita cum o creionezi mătăluță acilișea. Garantez ca vor fi mai multe argumentatii pro decat contra. Si asta m-ar bucura nespus. Intoarcerea la simplu nu e un calvar ci este o binecuvantare. Cu toate ”lipsurile” sau, mai bine zis, cu toate limitarile la modernism care s-ar impune (dar nu e o regula). Mi-e mie a părere, ca ceva te-a suparat strasnic de vazusi golu din pahar
@Anonim (svet?) - Tocmai, faptul ca e asfalt implica trafic auto, nu linistea idilica strabatuta rar de un muget de vaca, bunicile de acum nu se mai spetesc ca acum 50 de ani, au apa curenta si canal, masini de spalat automate, iar rosiile pe care le cultiva sunt de obicei hibrizi rezistenti la boli. Locuind la sat, clar trebuie semnal la telefon si fibra optica, nu e casa de vacanta, e acasa; la fel si cu electrocasnicele cu care esti obisnuit din oras (cuptorul cu microunde incalzeste bine, decongeleaza eficient; soba cu plita n-avem si inca nu reusesc sa gestionez intensitatea focului pe lemne, la pirostrii, n-are buton de mai tare/mai incet). Viata la tara e o minune, dar nu-i pentru oricine; implica munca, febra musculara, responsabilitati suplimentare; trebuie luata la pachet si, daca avantajele atarna mai mult ca neajunsurile, da, merita sa traiesti la tara. Dar analiza trebuie facuta dupa documentare ferma si analiza rationala, nu sub impulsul nostalgiei, idilismului, idealismului.
Ezactli, te tin baierile bine, de nu....asta e. Dar, zic si eu, intoarcerea la viata de tara, curata, chiar si cu adaosurile moderniste, e un lucru tare bun, mai ales pentru suflet si minte. PeSeu: Simsima me, eu cu microvundele nu ma impac neam si nu le accept dilăc. Si la sfarsit un mare pupiloi
Trimiteți un comentariu