Senioarele din viaţa mea

Dna S. îmi zice dragă S. şi îi e drag să mă pupe, numai că eu nu prea stau. E elegantă şi ştie cu un zbenghi să lumineze orice ţinută, se joacă în culori şi texturi, iubește pălăriile, merge drept, privind mereu înainte. Spiritul îi e mult mai tânăr ca trupul, vitalitatea-i te duce cu gândul la vârste mai fragede (până la urmă vârsta e doar un număr) şi crede că chipul Domnului e necunoscut, trebuie să-l pictăm noi în minte. Respectă inteligenţa şi instruirea, eficienţa şi buna gestionare a timpului, lucrează cu program, iubeşte animalele şi copii, dar societatea n-o prea atrage. 

Dna C. îmi spune doamnă şi mă face să mă ruşinez; are vârsta mamei mele, scrie poveşti şi face din nimic peisaje luminoase, e un fin observator şi depozitar al memoriei neamului. Îmi trimite cărţi poştale şi felicitări clasice prin poştă, e caldă, luminoasă, sensibilă,  dar nu ezită să taie diagonal lumea. Iubeşte câinii şi copiii, verdele ascendent şi cireşii înfloriţi, literatura și frumosul în toate formele lui artistice, viaţa şi lumea.

Dna V. e mereu zâmbitoare; nu știu de ce îi sunt atât de dragă, mă sună regulat, doar să afle dacă sunt bine și vine uneori să-mi aducă un nimic, de obicei cafea sau fructe. Nu se teme să încerce ceva nou niciodată, conduce orice mașină, traversează Europa, citește din greu, nu-şi scrie cărţile având grijă de ale altora. E prea generoasă cu oamenii, protectoare cu toţi cei dragi, împarte cu bucurie, e selectivă şi, cu toate că niciodată nu are timp, îl inventează. 

Despre seniorii din viaţa mea am scis aici şi aici.