Finalul lui 2016 a trecut ca o iluzie, n-am avut vreme de nimic ce nu ținea strict de supraviețuire, a noastră, a celor dragi, a dihăniilor din dotare. Totul făcut pe repede înainte, nici gând de odihna mult dorită, ceva pregătiri de sărbători, copilul nr. 1 acasă. N-am împodobit brazii din curte - i-ar fi chinuit câinuţele încercând să le ia decorurile, lăsăm pe anul viitor, când le va mai creşte minte şi lor -, doar casa şi urme fine prin chioşc şi pe-afară; de Crăciun am fost la bunici, apoi am mers să vedem luminițe în Pitești, în Mioveni.
Răgaz am avut pe 26 și 27 decembrie. În rest, drumuri la spital, treburi acasă, de revelion câinuțele s-au speriat tare de la artificii, e prima dată când văd așa ceva, Hades s-a retras cuminte în căsuța lui, Zăvod a certat toate zgomotele, iar mâțele au dormit fără griji, înșirate în casă.
Apoi noul an sub auspicii nu tocmai bune, toți patru acasă, după mai bine de patru ani, patru periuțe de dinți în baie - același model, culori diferite -, patru geci în cuierul din bibliotecă, portocale-n dormitor și ciocolată-n bibliotecă, un fel de retrăire a lui atunci, acasă, de care parcă nu ne despărțisem vreodată.
Ianuarie cu zăpadă și frig, cu vânt sufocant și articulații mârâinde, mâini și picioare ușor degerate, mânuşi prinse de clanţe, nări lipite de ger şi temperaturi de -17 grade. Primul ianuarie cu o stranie senzație să poți pleca/veni cu mașina acasă de fiecare dată, chiar dacă pe jos e zăpadă (drumul e deja curăţat la ora 6,30, cu material antiderapant împrăştiat).
E greu, viața revine la normal, doar că normalul actual are alte coordonate și nu e ușor să ne adaptăm lor.
Vedea-vom cum va fi în continuare.
Un comentariu:
Da, de la o varsta viata isi tot schimba coordonatele si se impune multa elasticitate in simtiri si in gandire, ca sa ne adaptam acestora din mers.
Trimiteți un comentariu