Nesuferit de cald, soare plin, n-am de ales, musai să merg undeva. Vânez bucățile umbrite, trec cât mai aproape de copaci, pas alert, uh, să scap odată!
Aud o chitară și-o voce; chitara sună aproape bine.
Vocea... ca orice voce în schimbare a unui băiat de 12-14 ani; imberb încă, luptându-se să țină ochii deschiși, falsând la greu. Lângă el, o cutie de carton cu două bancnote de un leu.
Mă duc la el, zâmbind.
- Ia spune tu la ce-ți trebuie banii!
- Păi am făcut comandă pentru un stativ și-am călcat pe bec și nu-mi mai dă mama bani și vine pachetul.
- Și cum ți-a venit ideea să vii să cânți aici?
- Păi mama mi-a zis că n-o interesează, că să mă duc la câmp, la cerșit, treaba mea. Anul trecut era aici unul cu chitara și cânta și-avea o foaie că strânge bani de mare.
- Și știe mama ta că ești aici?
- Păi a venit ieri și mi-a dat un leu.
Mă abțin cu greu să nu râd.
Se freacă la ochi cu pumnii, cum fac copiii mici.
- Te-ai trezit de curând?
- Nuuu, dar m-am culcat aseară pe la 11, că am stat aici până la 10.
- Cât îți mai trebuie?
- 48 de lei.
Scot 10 lei și îi dau; face ochii mari și ia banii:
- Dacă mai vin patru persoane așa, m-am scos. Ăăăăă, mulțumesc.
Deja râd.
- Știi că la capitolul voce nu stai prea bine, nu?
- Daaaaa, știu, eu sunt bun la chitară!
- Continuă să cânți, daaa?
Plec zâmbind.
La întoarcere, de la distanță am auzit cum puștiul presta cu hotărâre Amintire cu haiduci. Cu accent pe voce. Că stativul subțire nu numai cu chitară se ține.
3 comentarii:
Ce fain!
:)) Simpatic si dezarmant de sincer! Macar a gasit o modalitate cinstita de a face bani, ca se putea gandi si la altele, nu tocmai ortodoxe!
:) Nota 10 pentru sinceritate! Nici tipu' care strângea bani de mare nu era rău.
Trimiteți un comentariu