În ascuțitoarea metalică primită – da, știu, ce desuet e să ascuți creioane
Koh I Noor în mileniul trei.
În punga de jucării mici-mici cumpărate pentru o copilă de trei ani, spre
bucuria mea neprecupețită, și pe chipul copilului fericit când primește un scaun
pliant, de pescar.
În chelălăitul
surpins al câinelui mic și alb din vecini, alergat parțial de motanul negru.
În felicitarea cu trandafiri primită prin poștă.
În faptul că am reușit, în ultimii patru ani, să nu mai lucrez deloc în
week-end.
În cărțile
Antonetei Olteanu, în cele despre etnografie și folclor, în monografii, cărți
de plante medicinale; în cutii din tablă și împletituri, în fier forjat,
obiecte de lut și vechituri.
3 comentarii:
Ador sa ascut creioane :) din alea adevarate, care miros a lemn cand le ascuti
@green - a lemn si a grafit :)
Fericirea sta acolo unde vrei tu sa stea pentru ca vine din interiorul tau asa ca, iti doresc o dupa-amiaza fericita.
Trimiteți un comentariu