Ies pe terasă.
În mărul din preajmă, Blondul, motanul din vecini pe care l-am tot alungat pentru că îl bate pe Gizmo, pentru că marchează tot, doarme pe pavilion, mai și intră în casă.
- Ieși, blondule, zât!
Coboară rapid; aha, a început să mă știe de frică.
Sau nu, pentru că Blondul vine ușor pe lângă casă, cu o pasăre în gură.
- Zât, măi, ieși, eu cu cine vorbesc?
Pleacă. Așa, că altfel ne trezim că ne adopți.
Ies la o țigară după vreo oră, pe perna mea de pe terasă - cadó.
Mă iubește pisicileeee...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu