Grădina în mijloc august

E vremea când îmi place aproape cel mai mult în grădină (mai fain e când pun semințe și le pândesc să încolțească), timp de recolte și de mulțumire că n-am muncit degeaba. Mi-e tare drag să fac piața din grădină, să urmăresc cum se coc prunele și să supraveghez cele 10 fructe ale părului nostru mare (adică pe rod, că ceilalți doi sunt doar niște nuiele mai zdravene).

Roșiile (mi se pare nedrept de mic prețul lor de-acum, când știu câtă muncă implică – 1 leu/kg, ca la pepeni), ardeii și castraveții rodesc în plin, avem și vinete – patru bucăți, am chiar de-o salată din recolta proprie -, stratul lasagna e plin de viață, luxuriant de-a dreptul, nici cel înălțat n-o duce rău, iar la plantele din câmp diferența între cele mulcite și cele cultivate clasic e remarcabilă. Anul acesta n-a dat mana, n-a prea fost nici caniculă, nici secetă - ceva ploicele s-au mai arătat când și când -, în principiu a fost un an bun, zic. Că păstârnacul e ridicol de mic (chiar cred că n-o să mai punem), că țelina de rădăcină e doar frunze, că varza și conopida nu leagă rod nici de nebune, iar prazul e micuț – se întâmplă, după cum e anul sau priceperea celor care îngrijesc vegetalele – capitol la care am dubii majore, clar cu varza am dat-o-n bară din necunoaștere.

Pomii au avut și ani mai buni: prunii au sub jumătate din rodul din 2012 (unii n-au deloc), gutuiul e plin de foc bacterian, piersicul a înfrunzit a doua oară, fructe însă ioc, dintre toţi merii doar doi au rod. Zmeura a făcut fructe mici, morcovii sunt mai mari cei pe care am uitat să-i răresc, cartofii nu știu cum sunt, că nu i-am încercat (însă trebuie să-i scoatem curând), dar de gălbenele și de crăițe nu mă pot plânge, cred că anul ce vine vor ieși singurele, din belșug, prin toată grădina.

Pelinul și-a triplat dimensiunile, au înflorit gențiana, Ochii Elenei, mirabilisul și cosmosul, măcrișul e falnic, pe rubarbă o dantelează cineva, avem semințe de coriandru din producție proprie și nu mi-e frică să le folosesc. Facem ceaiuri din roiniță cu mure/zmeură proaspete și mă cam bucur când merg să le culeg (ceaiuri care se beau reci, de la frigider, din cana de limonadă), am început să tăiem din cocoși și mândră mi-s când fac mâncare integral din resurse proprii (cronofagă operaținune gătitul, constat a mia oară și nu mă mir că nu-mi place).

Câinii sunt leneși și vegetează pe unde apucă, mâțele mari nu vin decât la masă (Mașa mai că fuge în lume din cauza mâțucelor), cele mici sunt ubicue, iar găinile n-au luat pauză din ouat și-s grase.

În sat miroase a fân, a roșii fierte, a vinete coapte și-a castraveți în saramură, se-aud drujbe și lemne, lemne, hai la lemneee; cântă greieri și cosași, e deja răcoare dimineața și seara, liziera pare că se coace și privesc cu drag vișinii ce virează-n galben.

Cred că mi-e dor de toamnă.

Frida

Cald

A venit vacanţa, a trecut vacanţa...

...A fost cam bine, dar se pare că, odată cu trecerea anilor, două săptămâni nu ne mai sunt de-ajuns. Am recuperat deficitul de somn în câteva zile, dar n-aş zice că vibram de nerăbdare – ca-n alte vremuri – să mă întorc la muncă, în condiţiile în care fac parte dintre acei puţini care sunt plătiţi să facă ceea ce ar face gratis.

Ce-am făcut? În primă fază ne-am ocupat de grădină. Am scos ceapa și usturoiul – nu s-au lăsat împletite nici de nebune (slabă recoltă, cred că ne vor ajunge doar până după Crăciun, şi tare plictisitoare curăţatul şi sortatul) -, am debălăriat la greu, de udat nu mai vorbim (program de dimineaţă, program de seară, noroc că a mai şi plouat un pic), am cules fasolea, da, mai punem și anul ce vine, am mulcit, am-am-am.

Ca alternativă la grădină, ca să nu ne plictism, am pregătit chioșcul pentru găzduit recolte până la mutarea lor în beci, am rostuit multe rămase restante din vremuri imemoriale, domnul meu şi-a amenajat o incredibilă coadă din salcâm la topor (e chiar de laudă, arată mai bine decât cele din hipermarchet, în condiţiile în care e total atipică), a reparat motocoasa (cu vărul lui), a sporit confortul găinilor în curtea lor şi el mai ştie ce-a mai făcut, că ordine în atelier a refuzat ferm să facă.

Eu am făcut tradiţionala curăţenie de august, am strâns semințe cu mare plăcere – și mâțucele mi le-au împrăștiat la fel de încântate - , am uscat roșii la soare şi plante aromatice la umbră, am recoltat deja pentru anul ce vine semințe de roșii Kumato şi Costoluto de la Victoria, mari de la Green, uriașe de la Adina şi încă vreo două soiuri de pe unde-am apucat. Experimental, am pus la început de august în grădină spanac, salată, fasole, vedem ulterior ce, cum şi dacă iese.

Drumuri şi drumuri, că altfel nu era concediu, vizite restante, net ocazional, mobil la fel – în mare parte a fost mut, ceva la modul nu sunaţi, ies eu din când în când -, socializare pe economic, somn de la 14 la 19 sau de la 4 la 9, aroganţe de genul cafea la 9 seara, bere la 10 dimineața, trezit cu noaptea-n cap pe la 11; musafiri (dragi-dragi), muzică, râsete, plimbări, grătare, bere, parcă prea multe grătare şi bere.

La capitolul noutăţi, suntem cu dormitorul în zugrăveli – o țeavă de la boiler fisurată în perete ne-a asigurat oareșce igrasie. A trebuit să golesc complet dulapurile, prilej cu care am constatat că avem nedrept de multe haine – nu irosi resurse, apă, gaze, energie electrică; dar irositul hainelor nu se pune? Am sortat responsabil și-am dat din ele, cu atac parţial şi la încălţăminte; şi la cărţi, că nu mă puteam abţine. Şi bine m-am simţit.

În categoria nimicuri care ne fac viaţa mai frumoasă, mi-am luat jucării noi și amuzante - o pereche de saboți din plastic roz strident, cu talpă în arc de cerc, care mă fac să zâmbesc și când îi văd, și când îi port legănându-mă. Am saboţi roz din plastic şi tare mă distrează faptul în sine.

Trandafiri de august

Promisiuni 2

Promisiuni 1

Bună dimineaţa!

Gata vacanţa, ne trezim odată cu răsăritul.

Nedumerire

Spre soare