E vremea când îmi place aproape
cel mai mult în grădină (mai fain e când pun semințe și le
pândesc să încolțească), timp de recolte și de mulțumire că
n-am muncit degeaba. Mi-e tare drag să fac piața din grădină, să
urmăresc cum se coc prunele și să supraveghez cele 10 fructe ale
părului nostru mare (adică pe rod, că ceilalți doi sunt doar
niște nuiele mai zdravene).
Roșiile (mi se pare nedrept de mic
prețul lor de-acum, când știu câtă muncă implică – 1 leu/kg,
ca la pepeni), ardeii și castraveții rodesc în plin, avem și
vinete – patru bucăți, am chiar de-o salată din recolta proprie
-, stratul lasagna e plin de viață, luxuriant de-a dreptul, nici
cel înălțat n-o duce rău, iar la plantele din câmp diferența
între cele mulcite și cele cultivate clasic e remarcabilă. Anul
acesta n-a dat mana, n-a prea fost nici caniculă, nici secetă -
ceva ploicele s-au mai arătat când și când -, în principiu a
fost un an bun, zic. Că păstârnacul e ridicol de mic (chiar cred
că n-o să mai punem), că țelina de rădăcină e doar frunze, că
varza și conopida nu leagă rod nici de nebune, iar prazul e micuț
– se întâmplă, după cum e anul sau priceperea celor care
îngrijesc vegetalele – capitol la care am dubii majore, clar cu
varza am dat-o-n bară din necunoaștere.
Pomii au avut și ani mai buni: prunii
au sub jumătate din rodul din 2012 (unii n-au deloc), gutuiul e plin
de foc bacterian, piersicul a înfrunzit a doua oară, fructe însă
ioc, dintre toţi merii doar doi au rod. Zmeura a făcut fructe mici,
morcovii sunt mai mari cei pe care am uitat să-i răresc, cartofii
nu știu cum sunt, că nu i-am încercat (însă trebuie să-i
scoatem curând), dar de gălbenele și de crăițe nu mă pot
plânge, cred că anul ce vine vor ieși singurele, din belșug, prin
toată grădina.
Pelinul și-a triplat dimensiunile, au
înflorit gențiana, Ochii Elenei, mirabilisul și cosmosul, măcrișul
e falnic, pe rubarbă o dantelează cineva, avem semințe de
coriandru din producție proprie și nu mi-e frică să le folosesc.
Facem ceaiuri din roiniță cu mure/zmeură proaspete și mă cam
bucur când merg să le culeg (ceaiuri care se beau reci, de la
frigider, din cana de limonadă), am început să tăiem din cocoși
și mândră mi-s când fac mâncare integral din resurse proprii
(cronofagă operaținune gătitul, constat a mia oară și nu mă mir
că nu-mi place).
Câinii sunt leneși și vegetează pe
unde apucă, mâțele mari nu vin decât la masă (Mașa mai că fuge
în lume din cauza mâțucelor), cele mici sunt ubicue, iar găinile
n-au luat pauză din ouat și-s grase.
În sat miroase a fân, a roșii
fierte, a vinete coapte și-a castraveți în saramură, se-aud
drujbe și lemne, lemne, hai la lemneee; cântă greieri și
cosași, e deja răcoare dimineața și seara, liziera pare că se
coace și privesc cu drag vișinii ce virează-n galben.
Cred că mi-e dor de toamnă.
4 comentarii:
Hehe, acu ti-e dor de toamna, la toamna o sa vrei vara :)
@green - la toamna o sa vreau iarna :)
Aha, m-am prins, tu vrei mereu anotimpul care urmeaza :)
@green - rabdarea n-a fost niciodata punctul meu forte :)
Trimiteți un comentariu