Merg cu Claudia la
plimbare prin sat, cu punct terminus casa lui nea Costică –
vorbisem să ne dea niște lapte. Intrăm în curtea apărată sonor de un
vajnic cățel de talie pisicească; la bucătăria de vară, nea
Costică, fără halatul albastru cotidian pe el, în pantaloni de
stofă și cămașă – știa că vin cu o doamnă de la
oraș – ne aştepta. Ne întinde un pet de 2 l cu lapte.
- Cât costă, nea Costică?
- Nu costă, doamnă, da'
să-mi mai dați o carte, că le-am citit
pe toate.
La ultima tură
– când a avut o operație de menisc - îi dusesem două sacoșe,
majoritar cărți polițiste pe care i le cumpărasem special, cu 1
leu bucata. Mi-a povestit apoi despre criminali, cât sunt de
deștepți, și se întreba cum de i-a dat prin minte scriitorului
așa comedie.
- Pe toate, nea
Costică?
- Ce nu mi-a
plăcut le-am pus colo, să se joace ăla micu'
cu ele.
Şi
îmi arată o masă așezată sub streașină; pe ea, vreo opt volume de
poezie contemporană.
- Și restul,
restul unde sunt?
- În camera de
la drum, că le mai citesc şi la iarnă.
Claudia, volubilă
de felul ei, e tăcută şi stă nefiresc de cuminte.
- Bodaproste, nea
Costică, îți mai aduc cărți.
Chipul i se
luminează parcă mai tare; ne conduce domol către poartă fără
să scoată un cuvânt şi-apoi rămâne o vreme bună uitându-se
lung după noi, cu mâna streaşină la ochi.
O mână de om cu
ochii albaştri şi buni urmărind paşii tăcuţi a două doamne,
una – făcându-şi calculul ce cărţi să-i mai aducă,
cealaltă, înfiorată toată, ţinându-se singură în braţe, cu
două lacrimi stând să cadă din ochi.
7 comentarii:
Ma gandesc, daca ala micu se apuca sa lectureze cele opt carti de poezie contemporana de pe masuta de sub streasina, macar una din cele doua doamne sigur il au pe constiinta!...
Drag de lectura!
@Pasarea cetii - ala micu mai are pana invata sa citeasca, dar e fan povesti deja.
Super. Gând la gând deşi nu aştept să mă citeşti. Mă simt bine după această postare. Mai e o speranţă.
Frumos... :)
@vax albina - nu astepti, daaa?:)
Am citit de curând o istorioara...nu imi amintesc prea bine detaliile, insa am reținut ideea..
Era ceva cu..."fericirea" ..se întreba cineva unde sa o ascundă, si au tot cautat pana cand altcineva a venit cu ideea de a o ascunde înăuntrul ființei umane..ca numai acolo nu o va cauta omul...
Fericirea e in Simona! Ea a găsit-o!
@Monica - atat de putine ne trebuie sa fim fericiti. Doar sa nu uitam asta.
Trimiteți un comentariu