Like?:)

vineri, 23 august 2013

Raport periodic despre câini

Câinii sunt de-o lene incredibilă, ne fac primirea când venim acasă numai așa, de bun-simț (scot capul, ne văd și vin agale, de parcă ne-ar face un mare favor, ceva la modul dacă tot sunteți voi, de ce să mai ies eu?). Dorm tolăniți unde și când au chef, fac mofturi enervante la mâncare, încearcă să evadeze pe poartă întru plimbare.
Castor e numai smocuri, nu stă nici de nebun la periat, i-am cumpărat degeaba un pieptene rar; arată crunt și miroase a câine ud continuu. Se distrează speriind mâțucele – care-l scuipă ca apucatele și se fac omegă -, vine și mi se lipește de picioare numai dacă-s umedă (și-mi rămân fire de păr lipite), îmi trântește câte o lăboanță cu unghii cu tot pe șlap de brusc îmi amintesc de cele sfinte. Reumatismul îi avansează - în perioadele cu umezeală se ridică mai greu -, răsfățul nu-i trece deloc, iar de la o vreme se conversează frecvent cu câinii din sat.
Polux nu mai e gras, dar noi îi zicem tot Grasul. Merge greu, nu prea mai iubește pietrele, dar se joacă cu mingile și jucăriile de căței; cere atenție, vrea în permanență mângâiat sau periat și umblă continuu după mine prin curte când vorbesc la telefon.
Hades are zgardă nouă pe care o urăște (nu că pe cea veche ar fi iubit-o), cât e soarele sus fie stă la umbră, fie se ceartă cu șobolanii care au galerii pe sub lemne. Când se răcorește vremea pleacă în partulare, e ubicuu, verifică tot, ceartă tot și se înjură cu cocoșul prin gardul de plasă. Aleargă și educă jucăriile, sapă ca după petrol, vine la cerșit la bucătărie și e fericit când primește bucăți de pepene, biscuiți sau napolitane.

Seara, când ies să văd stelele înainte de culcare, toți cei trei câini merg cu mine; se opresc, stau culcați cât eu nu mă mișc, apoi plecăm împreună, eu – în casă, ei - la somn: Grasul – lângă atelier, Hades – pe treptele chioșcului, Castor – sub bolta de vie, în fața ușii.  

Niciun comentariu:

:-D