Viceversa

Interesantă săptămâna cu două zile de muncă şi cinci de week-end, jur c-aş putea să mă obişnuiesc aşa.

A fost un răgaz nesperat, pe care l-am primit ca pe-un dar, cu ceva senzaţii de vinovăţie parcă, răgaz în care am reuşit să facem cam multe. Domnul meu a comis ţuica – spre 20 de litri -, eu am făcut o curăţenie mai de Crăciun – ce poate să facă o femeie în nişte zile libere? - şi amândoi am aproape terminat zona de terasă (sunt încântată de confortul pe care-l avem acum acolo, am pus dulapuri suspendate, lăzile ofiţereşti, perne - spre bucuria mâţelor). În rest – drumuri în oraş, strâns din curte scaune unelete coşuri găleţi, pus la adăpost diverse, pregătit din zonele de vegetale pentru iarnă, stricat bucuria câinilor - nu mai pot cloci în jardiniere, că am pus bucăţi din trandafirii tunşi şi nu le plac spinii, reconfigurat magazia.

Week-end viceversa. Mai vreau.

Frumusețe

Minunea lui G., vecinul din curbă.

Asfalt

Drum în sat

Lucrările au evoluat în funcție de ploi; mai într-o seară a apărut o diferenţă de nivel de 10 cm între drum şi poarta noastră – şi maşina a rămas pe un teren învecinat -, mai un laţ de la gard rupt, mai o zgârietură luungă, mai un capac de la canalizare evaporat. Apoi, ups, poliţia locală...

- Nu puteţi să urcaţi vreo două ore, s-a turnat stratul de asfalt de rezistenţă.

- Şi de ce sunteţi aici?

- Ca să nu circule maşinile pe el.

- Păi nu era de-ajuns o fundiţă alb-roşie?

- O dau oamenii deoparte şi tot trec.

(Şi The Peugeotul argintiu cobora duios pe asfaltul proaspăt turnat.)

În seara următoare, ulița blocată din DJ. Poliție iarăși.

- Cam peste două ore puteți urca, să se usuce.

Am urcat pe ulița vecină și-am ajuns acasă prin pădure.

Ce voiam să vă spun, de fapt să mă laud: din 25 noiembrie avem asfalt, ceea ce vă dorim și dumneavoastră.

Detalii

Doi într-o cursă. De șobolani

Spovedanie

• Am nostalgia mirosului din copilărie când și cu ochii închiși aș fi putut spune în ce magazin ne aflăm: tutungerie, parfumerie, aprozar, măcelărie, pescărie, marochinărie, feronerie... Acum magazinele miros uniform a odorizante.
• Ani de zile am ţinut în agenda telefonului numărul unui om bun, dus prea devreme dintre noi; şi sms-urile. Ca un fel de remember, nu ştiu. I-am şters numărul după ce mi-am schimbat telefonul.
• Îmi place să fiu surpinsă; de-un nor, de-un zâmbet, de-o tufă înflorită. Și să mă mir de ele.
• Disprețuiesc profund bărbații-mimoză în fața cărora trebuie să-mi aleg cuvintele ca la o înmormântare, care nu-și asumă nimic, alții sunt de vină pentru ce li se-ntâmplă.
• Nu mă mai miră, nu mă mai irită faptul că oamenii ştiu din prima că nu-s de fel de la ţară. Şi nu mă mai întreb dacă e de la atitudine, de la cum sunt îmbrăcată. E şi gata.
• Mă fascinează târgurile de țară, cu amestecul de animale vii, unelte și cruci din marmură, cu miros de lemn verde, de gogoși și de vopsea proaspătă, cu vechituri imprevizibile, unde poți găsi, printre alimentatoare de telefoane istorice, tăvi de alamă și sticlă autografă.
• Nu consider că eșecul e rușinos, îl văd ca pe o treaptă spre o viitoare realizare, nu voi mai face aceleași greșeli. Că doar sunt om inteligent, fac mereu altele noi.

Zăvod în toamnă

Când vezi negru în fața ochilor

Urma-n noiembrie