Succint

# Pomii nu au fost tăiați deloc în astă primăvară, n-a mai avut rost să punem tunelurile cu folie – deh, căldura galopantă – și am ratat plantatul multor plante, cu mar fi morcovi, păstârnac, creson, muștar, coriandru, facelia. Unele le vom planta mai târziu, poate.

# Pământul pregătit și mobilat cu semințe devine cea mai importantă atracție turistică pentru pisicile din dotare și pentru câteva musafire, care se minunează de așa belșug de litiere amenajate special pentru ele

# Am scos gardul dintre casă și grădină, s-a schimbat considerabil perspectiva, verdele ne inundă; chiar dacă platforma din ciment e plină acum de minuni (scânduri, popi, cuie), șezlongurile sunt preferatele noastre după-amiaza și e așa de fain că mai c-aș dormi acolo

# Ușița de pisici are avantaje și dezavantaje, nu mai am grija mâțelor, dar zău nu-i o plăcere să simți trosnind sub talpa papucului de casă un gușter și nici să fii obligat să tragi chestiii și să ridici covoare pentru că undeva, ascuns, a mai murit unul și roitul muștelor îți semnalkează asta înainte ca nasul să simtă.

# Motanul portocaliu din sat văd că e perseverent, l-am găsit chiar și în casă, la etaj, pisicile noastre văd că încep să-l (și) tolereze, asta când nu ies lupte crunte, soldate cu încurcarea lucernei și tăvălirea leușteanului.

# Jinx, ca un mare bou ce se află, în afara faptului că iar e pe antibiotice (și nu vine acasă să i le dăm), a stat o zi în podul bucătăriei, de eram disperată c-a dispărut motanul; l-am strigat, nici gând să se simtă, am căutat inclusiv în camerele de la etaj, unde știam clar că n-a intrat nimeni în ultima vreme.

# Mă bucură că de mai bine de o lună n-am mai legat deloc niciun câine, Urma și-o mai fură când și când (de la oricare dintre ceilalți trei câini), dar clar și-o cere.

# E acel moment din an când prin curte zboară duios foste petale de măr și păr de câine, iar în casă păturicile pisicilor sunt pline de plete abandonate. Trece.

Râul Doamnei la Domnești

Flori de mai

Raport periodic despre animale

Găinile sunt bine, au început să se dezbrace și au slăbit, nu mai sunt obeze; ouă constant, avem supraproducție, se scaldă în cenușă și se bucură de belșugul de verde; în curtea lor nu mai e scandal de când am împuținat cocoșii.

Pisicile fac băi uscate în praf sau cenușă și apoi vor în dormitor, vegetează dimineața pe mâțodrom, în soare, după-amiaza în spatele casei, pe o bucată de tablă, tot la soare. Jinx e plin de hachițe, mofturos la mâncare, cam strănută – îl suspectez că de la polen, că prea stă prin pomi. Când vine în casă, se bagă sub husa canapelei, care arată ca elefantul înghițit de șarpe din Micul prinț. Mașa e războinică tare, scuipă ca apucata tot ce prinde, de la câini la puii ei; năpârlește în formă continuată, umblă teleleu, dar n-a mai lipsit de acasă, mai mult de câteva ore, de anul trecut. Igor nu (prea) mai aduce căpușe, nu se mai bate cu motanii din sat (nu mai urcă ei până la noi), doarme tolănit prin grădină, mai la soare, mai la umbră, mai pe blatul de la wc. Frida e mereu în picioarele noastre, umple totul de păr blonziu și moale, e gălăgioasă și cere foarte multă atenție; ea e singura care stă mai mult în casă, dar nu suportă uși închise.

Câinii sunt abuzați de-a dreptul, se odihnesc oftând mai la soare, mai la umbră, Zăvod și Urma mai fac câte o baie în lac, Hades și Pepsi se înșiră pe cerga de la lemne. Urma doarme pe rumegușul din zona de lângă atelier și apoi îl împrăștie duios prin toată curtea, Hades sapă pe sub garduri și iese la plimbare, Pepsi n-are în cap decât joacă, iar Zăvod îi educă pe toți când îl apucă. Nu mai legăm (mai) deloc câinii, nu mai ies bătălii nici măcar când le aducem oase mari (bine, Zăvod îi mai fură osul Urmei, se vaită tipa și nu renunță până nu și-l recuperează, însă n-o mai bate). Îi legăm doar uneori, când vin musafiri cu copii sau când trebuie să rămână deschise porțile mari mai multă vreme (vocația de haimana de maidan a Urmei nu se dezminte și o cam tulește dacă ne prinde neatenți, plus că surzește brusc și nu mai aude ce-i spunem).

Detalii de sezon

Privind lumea de sus

Raport în start de mai văratic

În teorie e ultima lună de primăvară, practic e vară de-a dreptul, că primăvara cred c-a picat într-o marți după-amiaza, când n-am fost eu pe fază. Vară năvalnică explodând vegetal, cu nebunie de pomi înfloriți și zumzet de albine, cu soare blând și cald ca-n iunie, cu incredibil de multe nuanțe de verde; au explodat realmente pelin și iasomie de iarnă, valeriană și cătușnică, leuștean și lucernă, arțarul roșu e spectaculos, trandafirii de dulceață au bobocii formați.

Liliacul e trecut de mult, vinca și magnolia au rezistat stoic mai bine de două săptămâni, via deja leagă rod; au înflorit gutuii și moșmonul, pomii – vișini, cireși, meri, peri, pruni, chiar și piersicul authton - și arbuștii – aroniile, amelanchierul, goji - sunt plini de fructe în formare, așa că fac deja calcule și mă gândesc să inventariez borcanele.

Totul mustește de viață, sunt în plină floare: miozot, lăcrămioare, cerastium, floxuri târâtoare lila și roz, bănuței, rodonel, albăstrelele, ceapă de tuns (și o narcisă albă stingheră), ziua se aud cicade, cuci, pupeze și belșug de alt păsăret, iar noaptea – greieri, lilieci și câte o privighetoare stingheră.

E secetă deja și pâmântul e iască, trebuie să udăm zilnic și semănatul se desfășoară mai dificil - am pus diverse în straturile lasagna și roșii semănate direct, experimental -, am scos răsadurile la adaptat; au ieșit plăntuțele din ghivece, butașii de trandafiri și de iasomie de iarnă puși în noiembrie s-au cam prins (acum cer apă la greu, seară de seară îi ajut).

1 Mai l-am sărbătorit, conform tradiției casei, prin muncă, fără grătar, mici și bere: am spălat la greu ligheane, găleți, accesori pentru foc, rufe, am strâns covoarele din casă, am alungat iarna - curățat focare și cenușare, spălat sobe, strâns protecții, gata, nu mai sunt lăzi cu lemne deloc prin casă -, am scos hamacele.

În rest, o plimbare mică la Domnești, la târg (am găsit un market fain și mi-am luat de-acolo sacoșe la sul, că în hipermarketurile din Pitești nu mai erau de ceva ani), am bifat și prima alergie la soare din an, acum sunt atentă pentru că deja înfloresc salcâmii și se insinuează parșiv puful de la plopi.

E un început de mai cu vânt în plete și șlapi prematuri, cu nuanțe de curcubeu la domițil, hand-made cu furtunul cu duș din dotare, cu zâmbet continuu și mirare în formă continuată. Și-mi place place place.

Promisiuni

Evoluând vertical

Cum să te joci de-a pomicultorul

Când ai 60 de pomi, e hobby, nu pomicultură, și ca atare îți permiți să te joci.

Nu respectăm graficele de stropire, nu săpăm pomii (eventual doar pe cei mici, apoi acoperim cu mulci generos), încercăm să lucrăm alături de natură, nu împotriva e; în natură nu există monoculturi, natura nu lasă pământul negru, îl înverzește ea cu ce știe, așa că mai bine-l înverzim noi cu ce trebuie și cultivăm ce ne dorim.

Am pus la rădăcina pomilor ceapă sau usturoi, îi păzesc de ciuperci și, lăsate să putrezească acolo, devin funcicid - cel mai bine ar fi ceapă de tuns, ceapă egipteană, usturoi de bulbili și usturoi de tuns, ca să îmbinăm utilul cu plăcutul și să avem frunze verzi tot anul, fără efort, dar mai va până reușim să punem la toți. Le-am pus și hrean (insecticid), călțunași (atrag afidele și omizile, cultură capacană), cârciumărese (sunt culturi capcană pentru gândaci diverși și atrag insecte prădătoare), nepeta (îndepărtează furnicile), tufănici și crăițe (ucid nematodele, resping afidele și atrag sirfidele). La pruni am pus mentă, fenicul, mușețel, mărar, la vie - isop, busuioc, vetrice și tufănici. Toată grădina are bariere de tufănici și crizanteme, mai ales spilcuțe (Chrysantheim parthenium) și margarete pictate (Tanacetum coccineum), pentru conținutul mare de piretru pe care îl au (cu efect pesticid), în zona cu pomi avem vetrice (bună ar fi și tătăneasa, dar încă nu avem), iar pe marginea ei e o linie de arbuști fructiferi, plus muștar (îngrășământ verde, mulci), facelia – îngrășământ verde, mulci, plantă meliferă, fixează azotul în sol, inhibă buruienile), pelin.

Udăm doar pomișorii pe vreme de secetă, uneori dăm pomii cu var și, ca tratamente, văd: ulei horticol și cupru în perioada de repaus vegetativ, macerat de urzică și zeamă bordeleză, iar chimicale: la scuturarea petalelor (pentru monilioză și viermele fructelor) și la căderea corolei (monilioză, molii și viermele fructelor). Fără stropiri chimice, toate fructele sunt pline de viermi, nici gând să poată fi păstrate; și așa unele au, dar avem și noi recoltă utilizabilă.

Există curente pro și contra stropirilor cu chimicale; eu, una, nu cred că în ziua de azi se poate fără ele, când în livezi sunt pomi altoiți și selecționați (dar se poate renunța la îngrășămintele chimice). Unii respectă cu sfințenie graficul de stropiri, alții îl ignoră; unii trăiesc din pomicultură, alții produc pentru uzul propriu; unii vor pomicultură intensivă și pomi palisați, alții nu vor să facă nicio stropire, ce dă mama natură și gata.

Nevoile fiecăruia sunt altele și alegerile sunt personale, în funcție de nevoi. Important este să alegem în cunoștință de cauză, după analize realiste.