# Pământul pregătit și
mobilat cu semințe devine cea mai importantă atracție turistică pentru pisicile
din dotare și pentru câteva musafire, care se minunează de așa belșug de
litiere amenajate special pentru ele
# Am scos gardul dintre
casă și grădină, s-a schimbat considerabil perspectiva, verdele ne inundă;
chiar dacă platforma din ciment e plină acum de minuni (scânduri, popi, cuie),
șezlongurile sunt preferatele noastre după-amiaza și e așa de fain că mai c-aș
dormi acolo
# Ușița de pisici are
avantaje și dezavantaje, nu mai am grija mâțelor, dar zău nu-i o plăcere să
simți trosnind sub talpa papucului de casă un gușter și nici să fii obligat să tragi
chestiii și să ridici covoare pentru că undeva, ascuns, a mai murit unul și
roitul muștelor îți semnalkează asta înainte ca nasul să simtă.
# Motanul portocaliu din
sat văd că e perseverent, l-am găsit chiar și în casă, la etaj, pisicile
noastre văd că încep să-l (și) tolereze, asta când nu ies lupte crunte, soldate
cu încurcarea lucernei și tăvălirea leușteanului.
# Jinx, ca un mare bou ce se
află, în afara faptului că iar e pe antibiotice (și nu vine acasă să i le dăm),
a stat o zi în podul bucătăriei, de eram disperată c-a dispărut motanul; l-am
strigat, nici gând să se simtă, am căutat inclusiv în camerele de la etaj, unde
știam clar că n-a intrat nimeni în ultima vreme.
# Mă bucură că de mai bine
de o lună n-am mai legat deloc niciun câine, Urma și-o mai fură când și când
(de la oricare dintre ceilalți trei câini), dar clar și-o cere.
# E acel moment din an când
prin curte zboară duios foste petale de măr și păr de câine, iar în casă
păturicile pisicilor sunt pline de plete abandonate. Trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu