* Vecinii din lizieră au doi
pui de ciobănesc german; în afara amuzamentului când auzim Bruno, pas!, Seli, culcat!, sunt delicioși când încearcă să urle și
ei, când îi aud pe câinii noștri. Se bagă în vorbă cu dulăii din sat, dar se
pare că încă n-au deprins tainele comunicării eficiente.
* Anul acesta, mai ușor/responsabil
cu grădina; cuvintele de ordine sunt
îngrijește bine ceea ce ai, nu te mai hărnici cu experimente extravagante. N-am
pus morcovi și păstârnac, sigur nu punem cartofi și ne mai gândim dacă să/să nu
punem castraveți.
* Zonele de flori arată, după
ani, foarte aproape de cum mi le-am dorit; perene, mereu să înflorească acolo
cineva, să fie verde nuanțat, să ceară cât mai puțină atenție și să arate
rustico-haotic.
* Am schimbat setările de
confidențialitate la contul de facebook, nu mai e public; dacă nu mai vedeți
postările, dați like/urmărire la pagina blogului.
3 comentarii:
Ai ai ai, cred ca e tare haios cand incearca aia micii sa urle! :))) Lui Max nici acum nu-i iese intotdeauna.
Am ajuns si eu sa ma declar 85% multumita de flori, ma bucur ca si la tine e la fel.
Nu prea am inteles cu FB, dar o sa ma prind pe parcurs.
@cristina - aveam profil public, putea oricine sa vada ce postez. acum vad doar prietenii.
M-am prins si eu, intr-un sfarsit, ca gradina se construieste foarte greu. Si trebuie sa ai muuulta rabdare. :)
Tare faina faza cu turistii care va saluta, mi-a placut. :)
La noi in cladire sunt persoane care nu-ti raspund la salut dimineata si asta in fata liftului de la parter, nici daca-i pici cu ceara. Si ne vedem constant de vreo 5 ani. :)
Trimiteți un comentariu