Like?:)

marți, 17 mai 2011

Schimb confort urban pe libertate rurală (124). Despre aspersoare, cârtiţe şi alte cele

Anul trecut, pe vremea asta, majoritatea timpului când eram în grădină udam plantele - că doar asta mă pricepeam să fac -, prin septembrie deja consideram că „operaţiunea udat” înghite cam multă vreme şi începeam să mă gândesc la soluţii alternative; acum avem o minune de aspersor care udă uniform grădina de legume şi e foarte eficient. Duşul de la furtun încă mă distrează - între timp am mai cumpărat unul şi domnul meu a tras apă şi spre curte -, cu el udăm florile, maşina, câinii, motanii şi pe cine mai apare ocazional în raza de acţiune; tot la capitolul distracţie intră şi fluturele bezmetic aspersor, el fiind necesar la plăsmuirea curcubeielor personale (ştiu pe cineva care a văzut cum se fac).
La capitolul flori, sunt încă înflorite gerbera, o parte din primulele noi, garofiţele grena proaspăt achiziţionate, vreo cinci lalele albe, miozotisul roz, o mulţime de narcise (când toată lumea avea, la noi erau boboci, acum, când peste tot s-au trecut, la noi sunt multe-multe înflorite), liliacul mov şi cel alb. Au îmbobocit trandafirii, garofiţele mov, bujorii – ei chiar mi-au făcut o surpriză, nu mă aşteptam să înflorească anul acesta, proaspăt mutaţi cum sunt – şi bulgăraşii călinului cresc cu spor, deja au ajuns la vreo 8 mm diametru (în sat, călinii sunt în floare).
În rondul cu butuci unde am pus eu mentă şi nu mai ştiu ce flori (şi colţunaşi, că ei încă trăiesc), ori sapă Jinx, ori doarme Hades, aşa că mari speranţe pentru zona respectivă nu prea am. Brazii au toţi muguri cruzi şi tare drag îmi e de ei, thuia pare a fi cam adormită, iar pe bechtel au apărut nişte tufe tare simpatice dintr-o marcă de trifoi necunoscută; au o culoare verde albăstrui şi fac flori galbene, arată bine însă mă tem că-i plantă invazivă şi tare n-aş vrea să-i fac vreun rău.
Jinx a prins iar o cârtiţă (a patra; Hades a prins şi el două) şi a lăsat-o pe poteca din grădină. Când am încercat s-o arunc, a recuperat-o prompt din urzici, a sărit gardul, s-a aşezat pentru un timp s-o păzească, apoi a plecat cu ea spre lizieră, unde de altfel am impresia că a şi prins-o, că-n grădină n-a mai apărut nici un muşuroi de mult. Şi când mă gândesc cum se chinuieşte una lume să scape de cârtiţe…
Ca alte noutăţi, cele şase găini ale noastre fac 4-5 ouă pe zi, aşa că am început să dăruim din ele – suntem deja crescători dacă avem supraproducţie, nu? -, domnul meu a mai cumpărat zece lămpi solare mici, drăguţe şi parţial eficiente - pe care le-am pus compact pe marginea bechtelului, care acum arată ca o pistă pentru avioane de jucărie mărginită de bolovani -, iar ploaia de aseară a fost spectaculoasă, cu tunete şi fulgere şi, sper eu, utilă.

Albastru benefic. Poze

Trandafiri, arţar şi călin stropiţi sâmbătă cu zeamă bordeleză. După ploaia bună de astă noapte (fără grindină, din fericire), acum sunt toţi curaţi şi strălucitori.





luni, 16 mai 2011

Verde aţâţător. Poze

Uite, Daiana, pentru domnul tău. Nu ţi se face poftă? :-)




Schimb confort urban pe libertate rurală (123). Mai în grădină

Week-end-ul trecut a fost fain-vară şi cald-tricou şi spornic, în special la debălăriat, că doar bălăriile ce-au crescut voinicuţe pe frig şi ploaie; lupta cu ele mi se pare inegală şi lipsită de fair play, pentru că apar mult mai repede decât am eu posibilitatea să le scot/rup. În plus, cum tot nu reuşesc să identific care sunt plăntuţele semănate de mine pentru că mă pierd între atâtea modele vegetale, debălăriatul îmi mănâncă o grămadă de vreme. Dar şi satisfacţia de final, când văd rodul muncii, e mare şi în plus grădina arată într-un anume fel.
Cum tot e în plină desfăşurare sezonul de răsaduri, am mai pus 10 buc ardei gras de care uitasem şi 6 buc ardei iute, dar altă marcă decât ce cumpărasem deja. „Sursa” de aprovizionare a fost de astă dată nenea de la care cumpăram legume din piaţa de cartier lângă care am locuit. I-am povestit că răsadurile puse săptămâna trecută sunt suferinde, că nu le-a priit deloc frigul şi că am mari emoţii pentru ele şi el mi-a spus să le stropesc cu zeamă bordeleză, că au mai multe şanse să-şi revină. Şi cum tot aşa îmi spusese şi tipul de la magazinul de erbicide&comp, să stropesc orice vegetală cu zeamă bordeleză, numai să fiu atentă la concentraţie să nu fie prea mare, sâmbătă am procedat conform sfaturilor.
Am luat mândreţea de pompă de 2 l roz-portocaliu strident cumpărată cu dedicaţie încă de acum vreo lună, am umplut-o cu soluţia preparată de domnul meu şi am stropit cam tot ce-am apucat: legume, arbuşti, tufişuri, pomişori, trecări. Arţarul şi călinul sunt chiar drăguţi cu petele lor albastre, dar trandafirii şi trecării mei arată straniu; măcar sunt dezinfectaţi.
Ce face grădina? Am pus ceva beţe strâmbe zise araci, au un look… să zic neobişnuit, cel puţin aşa mi se pare acum, dar sper să mă obişnuiesc. Spanacul, cartofii, morcovii, ceapa, usturoiul, prazul, cresonul cresc frumos, au apărut şi salata – în sfârşit! -, păstârnacul, mazărea, conopida, o parte din fasole, mărarul (pe care cu elan îl ucisesem anul trecut, aşa că a trebuit acum să plantez), ridichile sunt numai bune de mâncat, pe probate.
Ca promisiuni de fructe – prunii, merii şi perii şi-au scuturat florile, nucii sunt staţionari, gutuiul e încă plin de flori (dar plin, se spune că anunţă o toamnă lungă), vişinul are fructele deja formate; la fel şi căpşunii, sunt plini, de la boboci la fructe deja formate.
Acum sper să nu se confirme previziunile meteo ce ne promit ceva furtună cu descărcări electrice şi grindină. Cu toate că la capitolul grindină zău mi-aş dori să văd un episod pe viu, că n-am văzut decât de pe geamul apartamentului de bloc şi de câteva ori din cort, la munte, în plus nici n-am fost cine ştie ce atentă nici atunci. Dar nu vreau experienţe de acest gen în grădina mea.

Jinx, pantera mea neagră. Poze

După câteva zile în care blogspotul a avut scame si barbiduci, uite că şi-a revenit. Asta nu înseamnă că mi-au trecut şi dracii pe care mi i-a făcut.









:-D