Anul trecut, pe vremea asta, majoritatea timpului când eram în grădină udam plantele - că doar asta mă pricepeam să fac -, prin septembrie deja consideram că „operaţiunea udat” înghite cam multă vreme şi începeam să mă gândesc la soluţii alternative; acum avem o minune de aspersor care udă uniform grădina de legume şi e foarte eficient. Duşul de la furtun încă mă distrează - între timp am mai cumpărat unul şi domnul meu a tras apă şi spre curte -, cu el udăm florile, maşina, câinii, motanii şi pe cine mai apare ocazional în raza de acţiune; tot la capitolul distracţie intră şi fluturele bezmetic aspersor, el fiind necesar la plăsmuirea curcubeielor personale (ştiu pe cineva care a văzut cum se fac).
La capitolul flori, sunt încă înflorite gerbera, o parte din primulele noi, garofiţele grena proaspăt achiziţionate, vreo cinci lalele albe, miozotisul roz, o mulţime de narcise (când toată lumea avea, la noi erau boboci, acum, când peste tot s-au trecut, la noi sunt multe-multe înflorite), liliacul mov şi cel alb. Au îmbobocit trandafirii, garofiţele mov, bujorii – ei chiar mi-au făcut o surpriză, nu mă aşteptam să înflorească anul acesta, proaspăt mutaţi cum sunt – şi bulgăraşii călinului cresc cu spor, deja au ajuns la vreo 8 mm diametru (în sat, călinii sunt în floare).
În rondul cu butuci unde am pus eu mentă şi nu mai ştiu ce flori (şi colţunaşi, că ei încă trăiesc), ori sapă Jinx, ori doarme Hades, aşa că mari speranţe pentru zona respectivă nu prea am. Brazii au toţi muguri cruzi şi tare drag îmi e de ei, thuia pare a fi cam adormită, iar pe bechtel au apărut nişte tufe tare simpatice dintr-o marcă de trifoi necunoscută; au o culoare verde albăstrui şi fac flori galbene, arată bine însă mă tem că-i plantă invazivă şi tare n-aş vrea să-i fac vreun rău.
Jinx a prins iar o cârtiţă (a patra; Hades a prins şi el două) şi a lăsat-o pe poteca din grădină. Când am încercat s-o arunc, a recuperat-o prompt din urzici, a sărit gardul, s-a aşezat pentru un timp s-o păzească, apoi a plecat cu ea spre lizieră, unde de altfel am impresia că a şi prins-o, că-n grădină n-a mai apărut nici un muşuroi de mult. Şi când mă gândesc cum se chinuieşte una lume să scape de cârtiţe…
Ca alte noutăţi, cele şase găini ale noastre fac 4-5 ouă pe zi, aşa că am început să dăruim din ele – suntem deja crescători dacă avem supraproducţie, nu? -, domnul meu a mai cumpărat zece lămpi solare mici, drăguţe şi parţial eficiente - pe care le-am pus compact pe marginea bechtelului, care acum arată ca o pistă pentru avioane de jucărie mărginită de bolovani -, iar ploaia de aseară a fost spectaculoasă, cu tunete şi fulgere şi, sper eu, utilă.
4 comentarii:
Mi-ai amintit de prima luna dupa ce ma mutasem in noua casa ... am descoperit cu oroare un soricel de camp, mic si dragalas, decedat in mod misterios pe pragul de la baie.
Haita , compusa din Bismarckul pe-atunci valid si Kaldera, mamica lui intre timp plecata spre raiul teckelilor sarmosi, stateau in pozitia Sfinx, enigmatici si cuminti si vegheau cu enorma demnitate la capataiul decedatului. Niciodata n-am aflat cine a fost de fapt killeru.
una peste alta, toate par in buna ordine si armonie in raiul vostru. este bine, mai vin pe la tine, ca ma simt bine.
E bun si un aspersor pe langa casa omului, dar cea mai buna e apa de ploaie. Si e si gratis. Incearca sa aduni cat mai multa in butoaie sau orice alte vase mai gasesti nefolosite si uda cu ea macar plantele mai sensibile. Apa de la aspersor e rece si daca o mai dai si pe soare, nu e prea bine.
@Constantin - udam doar dupa ce apune soarele sau dimineata devreme. incercam sa strangem si apa de ploaie, dar, cum suntem veniti de la oras, nu avem vase. cand ploua, punem cele 3 galeti de lavabila pe care le avem si un lighean mare.
Trimiteți un comentariu