Schimb confort urban pe libertate rurală (125). Plante aromate şi animale de companie

În primăvara trecută am aflat că există mai multe feluri de busuioc şi de mentă, galbene, roşii, creţe şi, ca orice grădinar de net, mi-am dorit şi eu. Am luat de la simfonie Am luat de la simfonie cimbrişor, salvie, levănţică, un mixt de aromatice cu pătrunjel creţ italian, tarhon, mentă-lemon (gălbuie, micuţă, cu o aromă mai delicată bătând un pic spre lămâie), mentă-ciocolată (roşcată, cu miros de ciocolată cu mentă, teoretic se foloseşte la îngheţate), am plantat răsaduri de busuioc clasic acum o săptămână (încă trăiesc) şi mai nou am primit şi răsaduri de busuioc roşu (doar la Vic am văzut). E, săracul, în mare suferinţă, drumul Galaţi-Piteşti cu trenul şi cinci ore în gara de nord nu i-au făcut plăcere; acum l-am pus într-un loc ferit de vânt, într-o zonă cu soare şase ore pe zi şi aştept. Şi sper.
Animalele noastre de companie sunt foarte ocupate. Câinii dorm tolăniţi când la soare, când la umbră, nu vor să mănânce decât minunăţii, Hades e vigilent şi patrulează gălăgios proprietatea, Grasul a găsit o bucată de piatră poroasă şi uşoară de care e îndrăgostit, o plimbă mereu şi-o lasă în mijlocul aleilor, iar Castor, nobil şi distant de obicei, vine şi ne impune porţia de iubăreală pe care şi-o doreşte el, când şi-o doreşte. Cum relativ lângă noi încep să crească două case, prin zonă au apărut muncitori nu prea îndrăgostiţi de câini de aproape 40 kg; în plus, vin camioane uneori şi zilnic, aşa că plimbările prin lizieră au fost reduse considerabil. Faptul nu-i bucură pe băieţii noştri şi, ca un făcut, sunt mult mai agresivi cu rarii trecători prin faţa porţii; altfel, sunt răsfăţaţi şi siguri pe ei, ştiu cum să obţină ceea ce consideră că e dreptul lor şi obligaţia noastră, cum ar fi mângâiatul, drăgălitul şi smotocitul când ajungem acasă. Fără îndeplinirea ritualului nu ne lasă să ne apropiem de uşă, se împing unul pe altul, comentează, latră a joacă, ne aduc jucării ofrande, se urcă cu labele pe noi.
Cum a cam dat căldura în ultima vreme, motanii dorm mai mult prin casă, la umbră, Figaro pe fotoliu, în locul de masă, iar cei doi negri – în formă yin-yang, de preferinţă pe scaunul de calculator. Când plouă, Figaro stă cuminte în cuibul de mâţe, iar Jinx şi Zombie vin uzi de parcă ar fi căzut în lac; în astă situaţie, partea superioară a raftului de încălţăminte al fetelor, de la etaj, devine „masă de înfăşat motani”, iar prosopul ţinut în zonă special pentru şters felinele ogrăzii – „scutec de motani”. Asta dacă sunt fetele pe fază, altfel lenjeriile uni de pe paturile lor capătă modele bine definite cu lăbuţe.
În rest – totu-i verde viaţă, miroase a libertate, e linişte-n curte, linişte-n noi. E acasă.