Like?:)

vineri, 14 mai 2010

Schimb confort urban pe libertate rurală (26). Infrastructură

Încă de săptămâna trecută au venit ploile, „neliniştitele ploi şi ploile feciorelnice-femei”*, cu tunete şi fulgere spectaculoase în clocotirea lor, cu supratensiune pe reţea şi-o placă de la receiverul de Digi arsă. Pentru vreo două zile, au plecat ploile şi drumul o dată cu ele, iar Logăniţa noastră roşie nu mai vrea acasă decât din când în când, în rest stă arogantă la casa neterminată unde şi-a petrecut bună parte din iarnă. Ipocrita! Restul de drum îl facem per pedes, prin clisa mândră formată în curba de la viitoarea casă a preotului.
Cum s-a-ntâmplat cu drumul: cu trei săptămâni în urmă, un domn consilier judeţean proprietar de pământ relativ lângă noi, tot în marginea pădurii, a început terasări nivelări amenajări ale terenului propriu. În acest scop au urcat milioane de utilaje camioane cu pietriş nisip pământ şi ce-or mai fi cărat ele, care au făcut nişte şleauri mândre pe drumul parţial pietruit. Omul, de bună credinţă cred, s-a apucat cam în acelaşi timp să amenajeze şi calea de acces: a adus o chestie posesoare de lamă cu care a „ras” drumul şi o dată cu el şi izvorul captat de dom’ părinte în curba din dreptul lui. Apoi domnul consilier a pus ceva pietre şi bolovani, insuficienţi se pare, insuficienţi pe drum, că pe gardul nostru sunt o grămadă. Acum apa curge falnică şi zglobie, coboară hotărâtă pe drum, unde-şi face albie.
Noi am avut musafiri numai în momente cheie: Maria a venit când cobora utilajul de bărbierit drumul, Adi şi Mihaela – când piatra nu fusese înşirată. Au admirat toţi priveliştea şi la urcare, şi la coborâre. Şi noi o admirăm, la perioade neregulate, în funcţie de condiţiile atmosferice, de cine şi cu câte tone a urcat, de ce stâlpi şi câte grămezi de „agregat 7-15” (sau cam aşa ceva) au mai crescut pe sau lângă drum. Pentru că mai nou se modernizează reţeaua electrică, prilej cu care în zilele lucrătoare protejăm mediul: între 9,30 şi 17,30 (aprox) nu e curent…
Ca măsură alternativă de-ajuns cu Logăniţa acasă, domnul meu a eliberat un drum prin marginea pădurii: vreo trei ore a tăiat la crengi; dacă plouă bine, nici pe-acolo nu se poate trece: e argilă. Dar peisajul e înnebunitor!
Acum e soare şi frumos, sper ca şi mâine să fie la fel (una lume ştie de ce). Dar şi de plouă mă bucur: când nori se opresc din plâns, răsare iar curcubeul.

* Citat din memorie, Descântec de ploaie, Ana Blandiana.

4 comentarii:

ajnanina spunea...

pentru lumea buna si vremea e buna!
si furtunile invioratoare :)

vic spunea...

aici pare frumos si departe, dar la fata locului, nu prea cred ca e de poezie.

macar in viitor, cind consilierul va apuca sa fie inaintea voastra cu amenajarile, va fi bine, o sa beneficiati de deschiderea lui de drumuri. daca pina atunci nu va toceste nervii...

Mikka spunea...

Una lume stieeee... da' si curcubeele sunt frumoase rau!
Acuma yo nu ma dau in laturi de la nimic. Doar intreb si eu asa: sa-mi iau si niste slapi? Ca daca ploua, cum a fost ieri pe la noi, cel mai bine e descult. Macar stii o treaba...
Peisajul innebunitor, asta eeee! Si gainile. Si Jinx. Si buturugile. Si Hades. Siii... de voi nu mai zic, doar o sa ma bucur...

simf spunea...

@ajnanina, asa sa fieeee :)
@vic - clar viata nu ne e usoara aici, dar zau e frumoasa. si cat putem face haz de necaz, cat suntem inconjurati de minuni, resursele rabdarii se regenereaza.
@Mikka - lasa slapii, ia-ti haine de munte si bocanci:)

:-D