Schimb confort urban pe libertate rurală (26). Infrastructură

Încă de săptămâna trecută au venit ploile, „neliniştitele ploi şi ploile feciorelnice-femei”*, cu tunete şi fulgere spectaculoase în clocotirea lor, cu supratensiune pe reţea şi-o placă de la receiverul de Digi arsă. Pentru vreo două zile, au plecat ploile şi drumul o dată cu ele, iar Logăniţa noastră roşie nu mai vrea acasă decât din când în când, în rest stă arogantă la casa neterminată unde şi-a petrecut bună parte din iarnă. Ipocrita! Restul de drum îl facem per pedes, prin clisa mândră formată în curba de la viitoarea casă a preotului.
Cum s-a-ntâmplat cu drumul: cu trei săptămâni în urmă, un domn consilier judeţean proprietar de pământ relativ lângă noi, tot în marginea pădurii, a început terasări nivelări amenajări ale terenului propriu. În acest scop au urcat milioane de utilaje camioane cu pietriş nisip pământ şi ce-or mai fi cărat ele, care au făcut nişte şleauri mândre pe drumul parţial pietruit. Omul, de bună credinţă cred, s-a apucat cam în acelaşi timp să amenajeze şi calea de acces: a adus o chestie posesoare de lamă cu care a „ras” drumul şi o dată cu el şi izvorul captat de dom’ părinte în curba din dreptul lui. Apoi domnul consilier a pus ceva pietre şi bolovani, insuficienţi se pare, insuficienţi pe drum, că pe gardul nostru sunt o grămadă. Acum apa curge falnică şi zglobie, coboară hotărâtă pe drum, unde-şi face albie.
Noi am avut musafiri numai în momente cheie: Maria a venit când cobora utilajul de bărbierit drumul, Adi şi Mihaela – când piatra nu fusese înşirată. Au admirat toţi priveliştea şi la urcare, şi la coborâre. Şi noi o admirăm, la perioade neregulate, în funcţie de condiţiile atmosferice, de cine şi cu câte tone a urcat, de ce stâlpi şi câte grămezi de „agregat 7-15” (sau cam aşa ceva) au mai crescut pe sau lângă drum. Pentru că mai nou se modernizează reţeaua electrică, prilej cu care în zilele lucrătoare protejăm mediul: între 9,30 şi 17,30 (aprox) nu e curent…
Ca măsură alternativă de-ajuns cu Logăniţa acasă, domnul meu a eliberat un drum prin marginea pădurii: vreo trei ore a tăiat la crengi; dacă plouă bine, nici pe-acolo nu se poate trece: e argilă. Dar peisajul e înnebunitor!
Acum e soare şi frumos, sper ca şi mâine să fie la fel (una lume ştie de ce). Dar şi de plouă mă bucur: când nori se opresc din plâns, răsare iar curcubeul.

* Citat din memorie, Descântec de ploaie, Ana Blandiana.