Like?:)

marți, 22 noiembrie 2011

Schimb confort urban pe libertate rurală (181). Apatie

Mă înnebuneşte cum miroase astă toamnă, în fiecare dimineaţă altfel, cum arată astă toamnă, covor de frunze, altul zi de zi, ceață-n ochi sau brumă pretutindeni și răsărit pe picior de plecare la serviciu, cum sună ăst final de toamnă, păsărele gureșe și vuiet stins de vânt în pădure. Cerul s-a travestit în pictură impresionistă, pământul și pomii sunt îmbrăcați în alb la prima oră iar eu n-aș vrea să mai plec de-acasă, cu atât mai mult cu cât în fiecare an, în astă vreme, am mult prea multe de făcut.
Grădina vegetează, curtea are decorul static, doar că am strâns lămpile solare cărora plănuiesc să le schimb locurile, încă nu știu exact unde, și a picat toamna pe pământ, așa că a trebuit greblată. Activitățile sunt sporadice și se concentrează pe dus lemne în casă, făcut focurile în sobe, urmărit flăcări jucăușe prin geamul sobei din bibliotecă sau umbrele de pe pereți și iubărit animăluțe, în special mâțe negre de canapele acaparatoare.
Găinile sunt grase, câinii mari au iarăși probleme cu reumatismul și i-am trecut pe pastile, Hades tremură ca posedatul, dar nu se lasă îmbrăcat nici mort. Zombie își petrece mai tot timpul dormind în bibliotecă, Jinx bântuie departe pe coclauri de câte ori scapă din casă, iar Mașa a descoperit tunelurile din lucernă; frecvent trage câte o porție de somn acolo și vine plină de urme de flori uscate. Mâțuca a învățat mai nou să prindă și vrăbii – și pe astea le mănâncă -, a demarat o colaborarea fructuoasă cu Gonzales (adică acum n-o mai atacă domnul cocoș, doar o ignoră) și explorează interesată cuibarele urât mirositoare, dar posesoare de ou roșu de lemn ce trebuie educat strașnic.
Vinul e tot must dulceag și bun - n-o să-l mai apuce vinificarea -, domnul meu se sacrifică cu țuica neroasă - se strâmbă, comentează, dar rezistă eroic -, nucile deja curățate sunt foarte gustoase, cum gustoase sunt pufarinele și pufuleții din ritualul de seară din dormitor, la televizor, asezonate cu mustul încă nefermentat.
Gândul îmi zboară des la ce-am greșit în sezonul trecut de grădinărie și ce mi-ar plăcea să fac în cel viitor, fac și răsfac planuri în minte și când și când mă mai lovește câte-o revelație: ce fel de agricultori suntem noi când n-avem nici măcar un dovleac, un porumb, o floare a soarelui cultivate pe moșie?!
Mi-e dor să alerg un zmeu.

8 comentarii:

DANI spunea...

Simona, e-atita pace in scrierile tale ... mi-am inceput dimineta, citind despre dimineata ta si mi-e bine ...

Diana Alzner spunea...

Contra apatiei recomand să urmăriţi bibliografia întocmită de dl. Zombie. :)

cristina spunea...

asta nu e apatie, e odihna.

Stefana spunea...

Sunt atat de placute articolele, incat cred ca dac'ai scrie chiar si despre belele din gradina ar parea ca se topesc ca o ceara in cuvintele tale.
Cum zice Dani, imi incep si eu diminetile vazand ce s-a mai intamplat prin gospodaria ta :D

simf spunea...

@Dani, Stefana - tare ma bucur ca va place tonul scriselor mele. multumesc pentru diminetile pe care le impartasim.

@Diana, cristina - e liniste placut apatica, parca da un pic spre somn:)

Daniel spunea...

...ce bucurie...in trairile simple!

irenadaiana spunea...

idilica pace tomnateclancezitoare. mi-am copt o gutuie. Miroase ca toamna ta. Multumesc , sis. :)

simf spunea...

@Daniel - bucuria sta tocmai in lucrurile simple.

@daiana - gutuile coapte miros a pace de sarbatori.

4me

stats

:-D