Like?:)

joi, 22 martie 2012

Despre câini; de astă dată ai altora

Domnul director fost consilier care vrea să-şi facă pensiune (dacă nu s-a răzgândit între timp) are câinii liberi prin lizieră. Sunt trei: Blonda - o femelă castrată, albă, mare, care aduce a ciobănesc de Pirinei, venită de nicăieri; Şobolanul - o femelă metis de terrier, fertilă, neagră cu maroniu, urâtă cu spume, şi ea apărută de nu se ştie unde; Max - un mascul bej, combinaţie de labradoodle cu retriever. De fapt numai Max e adus de stăpâni şi are nume, fetelor noi le-am spus aşa şi, cum suntem oamenii pe care-i văd cel mai des, ne cred pe cuvânt că aşa le cheamă. În perioada cu zăpezi mari veneau când şi când la noi după mâncare (urcau stăpânii zilnic sau la două zile să-i hrănească), apoi Şobolanul scâncea când, prin gard, vedea cum beau apă din găleata lor câinii noştri. I-am hrănit şi le-am dat apă ocazional, dar mai ales le-am acordat atenţie, mângâieri, vorbe, că de astea duceau cea mai mare lipsă. S-au învăţat repede şi au început să vină de mai multe ori spre zi, spre furia câinilor noştri, care se înecau de atâta lătrat la gard. Şi, cu părere de rău, nu le-am mai acordat atenţie câinilor domnului director, iar ei au început întâi să sară la oamenii care trec dealul în drumul lor zilnic la/de la serviciu, apoi au sărit la o tanti cu baston ce urcase probabil să-şi vadă pământul, într-o zi am auzit ţipând nişte copii în lizieră şi o voce bărbătească răstindu-se, apoi pe şobolan chelălăind. Mai nou, au lătrat agresiv copilul nr. 2 care ducea la biodegradabile nişte chestii (în grădina noastră, împrejmuită cu gard de fag de 1,8 m). Mi-e milă de câini, dar mai mult de a le informa stăpânii (asta am făcut-o) mă tem că nu mai am ce să fac. Sunt singuri, sunt liberi, n-au gard care să le delimiteze proprietatea (iar pe timp de iarnă ei au luat şi liziera, şi drumul în custodie, cam 300 m în linie dreaptă) şi zău nu mi se arată perspective luminoase în privinţa lor. Mai ales că de prin mai iar vom scoate câinii noştri la plimbare în lizieră.
Şi nici speranţe nu prea pot să am, atâta vreme cât, în noiembrie, când am trimis medica veterinară şi la domnul director care încă nu-l avea pe Max, n-a vrut să vaccineze căţelele pe motiv că... nu-s ale lui. Un vaccin antirabic costă 4 lei.

Un comentariu:

vic spunea...

si oamenii sunt ciini citeodata.

4me

stats

:-D