Start la lucrările de primăvară

Când ne-am mutat, tanti Neta mi-a spus ca timp de un an să nu plantez şi să nu scot nimic din grădiniţă, ca să văd ce şi unde apare; mi-a explicat ea ce e pe-acolo, dar n-am apucat să reţin. În mare, am ţinut cont de sfatul ei – şi bine am făcut -, dar tot am plantat ca înecata în primăvara următoare diverse unde nu trebuia. Aşa am ajuns să mutăm tufişul pus în mijloc, trandafiri plantaţi la umbră, să avem thuia, molidul albastru, magnolia şi rodonelul la distanţe de cam 2 metri unul de celălalalt şi oricât nu mi-ar conveni rodonelul va trebui mutat, sigur n-o va duce bine între două conifere. În principiu am ţinut eu cont de pretenţiile fiecărei plante, dar n-am gândit pe termen lung, cum va fi când vor creşte iar acum mă enervează hei-rup-ismul meu. Şi, ca pedeapsă, anul acesta nu voi cumpăra de la Simfonie decât pomi (vrem ca zona de lucernă s-o transformăm în livadă şi, în timp, să tăiem prunii din curte şi dintre flori). Nu tu clematite, hortensii, glicină, nimic. Să-mi fie învăţătură de minte.
Locul pentru grădina de legume e săpat şi arată ispititor, zonele cu flori sunt greblate şi arată şi ele a curat, am desfăcut trandafirii din muşuroaie şi am început călirea rodonelului – îi scot rochiţa pe timp de zi cât e soare, seara îl îmbrac la loc. În week-end-ul ce vine vreau să fie tăiaţi şi săpaţi trandafirii (vedem noi cine se va ocupa de ei) şi apoi cam gata cu zonele de flori. Decorul se schimbă de la zi la zi, au apărut frunzuţe la toporaşii de la Constantin, pentru lăcrămioarele tot de la el am emoţii, că în iarnă câinii şi-au făcut potecă exact pe locul unde au fost plantate. Chestiile verzi apărute au o evoluţie verticală vizibilă de la zi la zi, mai ales ceapa şi usturoiul plantate în toamnă, aşa că de Paşte vom pune pe masă trufandale din producţia proprie. Bujorii, leuşteanul şi doi trandafiri au zbenghiuri roşcate, frunzuţele liliacului încep să se desfacă din mugur, au apărut smocuri de lucernă şi de iarbă.
Găinile sunt ticăloase şi au început să o rărească bine cu ouăle - sunt zile în care nu fac niciunul, apoi găsim în cuibare unul singur – fix când am pregătit eu cutiile pentru strâns ouă de Paşte. Din punctul meu de vedere, gata cu răsfăţul doamnelor înaripate, să mănânce de-acum grâu.
Mi-e dor de prietenul meu imaginar Remus, e vineri şi ştiu eu că luni curtea, grădina vor arăta altfel.