Sunt de patru săptămâni acasă şi voi mai sta cel puţin două (adică de la 2 aprilie voi reveni la serviciu, am zis), timp în care am mers de patru ori în oraş (de fiecare dată la ortoped). În rest – acasă, în mare parte singură (una lume trebuie să meargă la şcoală, la serviciu, iar musafiri n-am putut primi că nici nu aveam cum să ajung la poartă, nici să ţin câinii ca să poată intra cineva). Dacă n-ar fi fost constrângerea în sine, cred că mi-ar fi plăcut răgazul ăsta, chiar mă gândeam că mi-ar prinde bine o cură de realitate, în afara oraşului, unde net tv mobil să nu ocupe vreme, să fie doar vag prezente sau chiar lipsă.
Am fost marţi iarăşi la control, agitaţie, zgomot, unde găsim loc de parcare, trepte multe coborâte (e firesc, mi-am spus pentru a patra oară, ca ortopedia să fie la subsol). Miros fetid, cauciuc ars, ceva chimic, canal, vegetale putrede, ghene pline. Şi mie îmi fremătau nările, mă încerca un zâmbet, chiar dacă o vagă durere de cap începea să se insinueze.
Mi-a lipsit oraşul cu oamenii lui mulţi şi tumultul cotidian, cu sunetele şi mirosurile sale şi asta m-a cam surprins. Aşa că după ce-am plecat de la medic am trecut zece minute pe la Lidl, că e mic, uşor de parcurs, în drum şi pentru că am vrut să probez o baie (mai mică, aşa) de mulţime. Mi-a plăcut.
Ajunsă acasă, am tras aer pădureţ în piept şi mi-am plecat cu atenţie urechea la liniştea plină de viaţă, cu cântec de cocoşi şi păsărele vesele, lătrături din sat şi din preajmă, vânt în sălcii şi miros de pământ reavăn. Şi taaare mi-a plăcut.
Un comentariu:
Gata cu...convalescenta. Nu vezi ca a venit primavara cu adevarat? Strange din dinti si daca nu practic, macar teoretic transmite-ne parti din patriarhalul tau. O primavara plina de planuri frumoase si de realizari deosebite. Te voi urmari pas cu pas. Anul acesta cred ca o sa pun prima "caramida" la TARA MEA.
Trimiteți un comentariu