Like?:)

marți, 11 iunie 2013

Despre grădină, găini şi opinci, toate-n iunie

Cred că n-am mai aşteptat aşa vara de când eram în gimnaziu şi tânjeam după vacanţă: e un iunie aşa cum mi-l doresc, cu soare fain ce nu arde nesuferit, cu ploi aproape zilnice ce nu (prea) fac dezastru, cu spectacol pe cer fie zi, fie noapte, cu miros de verde şi de pământ reavăn. Liziera e plină de sunătoare, margarete, garofiţe sălbatice şi un fel de gura leului sălbatică, au înflorit teii şi rugii de mure din marginea pădurii, zarzării sunt în plin rod, seara şi dimineaţa cer mânecă lungă şi ciorapi, iar prânzul acasă strigă după o siestă în hamac, obligatoriu cu pătură.
Week-end-ul a trecut cam prea repede (fie am avut musafiri, fie am fost noi musafiri), așa că modificări notabile n-am avut vreme să facem. Am pus şi ultimele răsaduri de roşii (uite un loc gol în ceapă, hai să-l umplem!), am mai plivit pe ici, pe colo, domnul meu a stropit cu piatră vânătă el ştie ce, dar cel mai vizibil e pe tricoul lui fost portocaliu uni, actualmente cu pete decorative mov delicat. La capitolul vegetale, lucerna cosită şi plouată e în curs de-a deveni mulci, mai trăiesc doar trei sălcii energetice din cele plantate anul trecut, cresc margarete şi romaniţe prin curte din flora spontană, nu şi muşeţelul plantat de mine din seminţe de plic; a înflorit un castravete pe care-l suspectez că e dovleac, iar un altul a apărut în stratul lasagna el ştie de unde. Floarea de colţ şi garofiţele chinezeşti sunt în plină floare, se pregătesc de spectacol şi ultimii doi trandafiri, pe mente le dantelează democratic cineva, rubarba e cam frumoasă, pelinul miroase minunat, iar usturoiul e cam blond la vârful frunzelor.
Le-am amenjat găinilor un spaţiu dedicat pentru consumarea de vegetale proaspete în curtea lor, ca să nu le mai întindă peste tot, și, dacă tot eram în zonă, am scos puii adolescenţi în compania doamnelor găini. La început n-au vrut să iasă, apoi au năvălit pe-un drajon de prun şi l-au chelit, au alergat ca bezmeticii în grup compact şi gălăgios, au scormonit în zona cu vegetale, iar au alergat şi la final s-au tolănit în praf, tot în grup compact. Seara majoritatea s-au dus la locul lor, vreo doi bântuiau bezmetici, iar unii au intrat în voliera găinilor. Corecţii şi operaţiunea educat next generation s-au aplicat sporadic, cu intensitate scăzută şi pe perioade scurte, aşa că în viitorul apropiat le vom muta domiciliul în zona adulţilor.
Au fost pe la noi sor'mea M. şi dom'colonel (pe rând, nu împreună) şi evident că i-am dus în grădină; ne-am bucurat de sprâncenele lor mirate, le-am pus întrebări şi faptul că nu ne-au făcut observaţii, că ne-au spus că-i bine ne-a făcut să fim tare mândri: e prima dată când ne gestionăm singuri grădina şi se pare că n-o facem prost. Uşor, recuperăm „opincile lăsate de tata la barieră” şi suntem mândri că putem să facem acest lucru.

4 comentarii:

AURELIA TRUCA spunea...

Ce dor mi-e si mie de-o vacanta de vara. Sa stau la umbra in gradina, sa citesc, sa nu ma intrebe nimeni ce mananca si cu ce se imbraca. De ce nu putem sa facem ce ne dorim?

Simona Fusaru spunea...

@Aurelia - eu cred ca, in mare, putem face ce ne dorim.

Brindusa spunea...

Mare dreptate ai si descrii atat de frumos viata de orasan mutat la sat cu multe treburi si cu multe obstacole care odata trecute devin amintiri frumoase:)

Ada spunea...

Mai multe poze cu grădina, cu straturile și cu aspecte practice din viața găinilor, iată ce așteaptă câte-un public! În fine, ne bucurăm de bucuria voastră.
Despre partea cu ”Opincile...”, însă, Simo, să mă ierți... și ăla e articol fain, chiar trebuie analizate și demontate, pe cât posibil, contra-argumentele mutatului la țară.

4me

stats

:-D