Ştiu că în viaţa fiecărui bărbat există un locşor plin cu cabluri şi sârme, ca atare prietena lui Remus e o lumină electrică brunetă cu cracii lungi. Lui Romulus nu prea-i place asta, aşa că hotărî să se distanţeze de situaţie. Făcu doi paşi în dreapta, doi în stânga, apoi ţop-ţop-ţop în faţă, şi tot aşa până ajunse pe malul râului. Scoase din buzunar un compas şi, cu migală şi limba scoasă-n colţul gurii, desenă un cerc de prieteni. După ce-şi termină resursele de expresivitate, care, după cum se ştie, nu sunt regenerabile în perioadă scurtă, luă cele 78 de rune de malahit pe care le avea în buzunarul interior al halucinaţiei lui Remus şi se întrebă: cine e Adela Popescu??
Romulus şi Remus au ieşit azi în oraş, la spitalul de vise; aici poţi avea tot ce-ţi doreşti. Iei loc la o masă şi-aştepţi întâi răsăritul, apoi maxi-taxi-ul de Mioveni, care împroşcă cu apă sfinţită, în numele lui Dumnezeu, toate vietăţile. După ele sigur vine ospătarul; aruncă mai multe priviri şi, după ce rămâne fără niciuna, cântă.
Când ospătarul îi întrebă pe trepte şi pe note dacă poate să ia comanda, Remus se înfurie şi-i spune răstit s-o lase unde e. Romulus se emoţionă cu gândul la biata comandă şi plânse ca la „Puiul” lui Brătescu Voineşti, neştiind ce va fi după internet, că, după mine - potopul, oricum.
2 comentarii:
şi astfel, remus, romulus şi ospătarul se transformară în trei rune înnaripate, care se aruncară cu capul în adâncul cerului. dumnezeu, stropind cu apă sfinţită mioveniul, încearcă pe seară să dezlege cele trei rune şi cade obosit într-o halucinaţie curcubee.
doar lumina cea brună îşi potopeşte cracii ei lungi, peste tot şi peste toate (acum puteam să o dau fie în eminescu: "tu te-ntreabă şi socoate", ori în moţu pittiş "să-ncercăm să facem noi un oraş fără păcate". aleg totuşi, cracii; şi ceva în plus pe deasupra:))
@papabembe - nu. ospatarul e dancer nu human, asa ca n-are treaba cu cerul.
ceva in plus pe deasupra... mmmm... un curcubeu curcubeliu cu minute in retea nelimitate?:)
Trimiteți un comentariu