Schimb confort urban pe libertate rurală (30). Variaţiuni în decor

Acasă lucrurile se schimbă într-un ritm ameţitor, de la o seară la alta se întâmplă ceva, totul e în permanentă schimbare şi motive de mirare apar la tot pasul.
Drumul e în continuare prost, dar practicabil, pe el curge zglobiu un izvor şi tot pe el cresc obstacole când nu te aştepţi, curtea e cam verde, lacul – cam gol, însă e străjuit falnic de nenumărate, înalte şi mult-prea-dese sălcii. Pădurea se schimbă continuu, au înflorit salcâmii, s-au scuturat, sânzienele au îngălbenit liziera, teii te ameţesc. Tot ameţitori au fost cei vreo 70 de bujori care acum s-au scuturat şi-n preajma lor au înflorit nişte chestii albe moştenite care, după ce că-s urâte, nici nu miros cine ştie ce. Dar căpşunele (care şi ele se află tot în grădina de flori, lângă leuştean) sunt şi frumoase, şi gustoase şi mai şi miros tare bine.
Trandafirii înfloresc în nenumărate nuanţe de roşu şi roz, pălesc şi la final Ana se face Morticia Addams şi-i taie. Apoi pune „recolta” într-un castron cu apă, în chioşc, unde sunt şi restul de bujori cazaţi într-o găleată albastră, lângă hamac. Varza sinucigaşă încă trăieşte, dar o mănâncă nişte cevauri, încă nu le-am văzut, plăntuţele puse de noi cresc în mod miraculos şi lângă ele, pe derulare rapidă, şi buruienile. De ce oare bălăriile cresc mai repede decât plantele folositoare omului?
Am găsit plicurile cu seminţe care se ascunseseră: erau, previzibil, în cutia cu ceaiuri; şi se pare că am găsit oameni în curte/grădină, un nene de 71 de ani şi sora lui; deocamdată n-au început jobul, dar avem promisiuni ferme pentru sâmbătă; aşa să fieeee!
Prunele, ca şi merele, cresc în sus, copacii sunt plini de fructe, dar în ritmul în care cad vor produce doar umbră în curând, vişinele încep să se coloreze, brăduţul de Crăciun e plin de muguri şi-l suspectez că e molid argintiu (o fi existând aşa ceva?).
Am încercat o negociere cu secera – a venit de curând în curte şi-am vrut să-i fac o primire amabilă -, n-a prea mers, are tendinţa să mă atace, dar oricum e mai decentă decât sapa. Mai nou avem şi furcă, ce fel de oameni gospodari am fi noi fără furcă? Oare cum am trăit până acum?! Evident că n-am folosit-o, că n-am avut la ce, dar e frumuşică.
Hades a început să se joace, citeşte mărunt şerveţele de hârtie şi mânuşi de cauciuc, aleargă nuci şi mingi până le prinde şi le duce la el în căsuţă; a cam devenit un fel de sonerie, nu mişcă nimeni şi nimic fără ca el să semnalizeze sonor. Jinx tot prinde cârtiţe şi şoricei, mă tot întreb cum reuşeşte astă performanţă motanul urban cu clopoţei la gât, găinile sunt grase şi obraznice, mănâncă fericite ouă asezonate cu suplimentul de calciu Purina pe care îl au în fiecare zi şi-s aşa de blege că trebuie să fim atenţi să nu le călcăm. Paradoxal, constat că nu avem ţânţari, doar ceva muşte bezmetice şi nenumărate alte zburătoare care roiesc pe lângă becuri şi-n zonele limitrofe, tratate generos cu insecticid.
Am primit un aspersor camuflat în fluture bezmetic, care face opturi rotite-n infinit în funcţie de presiunea apei, de cheful lui şi de alte chestii aleatorii, element necesar creării de curcubeie: când razele soarelui pică într-un fel, ţii fluturele pe poziţie fixă şi, miracol, apare curcubeul tău personal…
Pe seară, satul are sporturile sale locale, încep cal racing-ul şi bycicle race-ul cu burtă şi chelie; ciclismul mai poate fi practicat şi de copii, caz în care picioarele trebuie obligatoriu cocoţate pe cadrul bicicletei. Viteza recomandată – max 30 km/h, şi asta doar pentru cunoscători.
Ultima realizare de care-s tare mândră: avem bibliotecă. Fosta cameră de zi este acum casa cărţilor. Încăperea a fost gletuită zugrăvită drăgălită şi are un coş de sobă (cu uşiţă) nou şi frumos făcut de domnul meu. Tot Răzvan a făcut şi rafturile – până acum vreo 17 m – iar eu am contribuit cu aranjarea cărţilor. Eram precum un copil în magazinul cu jucării, a fost de-a dreptul un festin, avem cărţi la îndemână! Canapea, două icoane negre, măsuţă cu DEX DOOM, coli, ustensile de scris şi un lampadar. Mai sunt câteva cutii nedesfăcute, dar şi rafturi mai sunt de montat. Ca ornament avem una bucată motan Zombie, fascinat să stea pe un anume raft. Avem bibliotecă!