Alte unghiuri, alte abordări – tentative de definiţii

Linişte
* Să stai întins pe iarbă în lizieră, cu un câine sub cap drept pernă, în preajmă doar foşnetul ierbii
* Să te îmbraci în miros de lucernă proaspăt cosită şi-n ochi să-ţi pui nori proaspăt coafaţi
* Să urmăreşti roboteala unui muşuroi de furnici, cu diviziunea muncii cu tot, şi lângă el - circuitul motanilor negri în natură
* Să stai în chioşc, în hamac citind Rahan sau ghidurile Adevărul

Libertate
* Să asculţi vrăbiile cum strigă speriate că-s motanii lângă cuib şi să le urmăreşti cum încearcă să-i atragă, să-i ducă departe
* Să urmăreşti zborul păsărilor în lizieră: ereţii mici, răi, gălăgioşi şi agitaţi se opresc o clipă şi coboară aproape vertical. Se ridică rapid cu prada în cioc şi zboară către cuib. Ulii planează lin, se rotesc, apoi rămân ţintuiţi pe-un nor. Calcă aerul, coboară ca un fulger, oblic, pe curenţi şi se-nalţă mult mai departe cu prada în gheare.
Fascinant e că au culoare de zbor diferite: ereţii nu trec pe „zona” uliilor, de parcă un coordonator de zbor le-ar aloca special spaţiul aerian. Când ulii apar, ereţii intră în picaj; ştiu ei că-n lanţul trofic sunt mai jos şi că pot deveni hrană.

Bucurie
* Să vezi cum cei care-ţi calcă pragul nu-s animaţi de comunul interes urban, ci vin doar pentru tine
* Să simţi cum ajungând acasă o caldă mulţumire te învăluie în fiece zi: acolo nimic rău nu şi se poate întâmpla
* Să dansezi desculţ, să simţi pământul, să-ţi cânţi trăirea, să simţi că poţi zbura, că nimic nu-ţi stă în cale
* Să urmăreşti timp nemăsurat cum mănâncă iepuraşii morcovi, să-ţi vină să treci cu ei prin oglindă, apoi să te opreşti, nu, aici e lumea minunilor. Iar Alice poate fi oricine.