Alte unghiuri, alte abordări

E straniu cum, după decenii, poţi să te schimbi în câteva luni. De când am plecat din oraş ochii mi se deschid altfel, văd lucrurile din jurul meu într-o altă lumină, mi se modifică scara valorică, priorităţile, coordonatele pe care le credeam clare, ferme şi evident bune, întâmplările capătă alte înţelesuri.
Am alergat o eternitate să am şi aia, şi aia, şi aia; credeam că viaţa e o cursă continuă, când lucram la cotidian dacă stăteam zece minute pe-un scaun sau mă trezeam cu o jumătate de oră mai târziu mă simţeam vinovată, aveam continua senzaţie că am uitat să fac un ceva nedefinit. Acum văd că de fapt anii treceau pe lângă mine când ce-mi trebuia era liniştea, iar pentru ea e nevoie de atât de puţine lucruri; îmi trebuia libertate, iar ea mi-a fost la-ndemână tot timpul.
Trebuia să fiu la curent cu tot şi toate, urmăream buletinele de ştiri la mai multe posturi de televiziune, zapp-am încercând să identific ştirea de agenţie. Acum ştiu că nu preţuiam informaţia, ci o luam „la kil”, vrac, şi-o consideram materie finită. E-o mare bucurie să pot uita de ştiri şi de vitrine, să văd - c-o neintuită degajare, dincolo de ambalajul sclipicios - că imaginea nu-i nici pe departe totul, conţinutul în schimb contează.
Mă încearcă un zâmbet când îmi amintesc cum, în urmă cu vreo zece ani, am coborât din creieri de munte la Câmpulung, vreo 20 de km, după cinci zile de cabană, ca să intru într-un internet-cafe; mi-am pornit mobilul şi am stat acolo vreo patru ore, simţeam cum respir, îmi încărcam bateriile, era de-a dreptul terapie, apoi am urcat iar la cabană. Acum intru pe net acasă când am cu-adevărat nevoie, îmi doresc zilele de computer free şi îmi permit să tot uit, din noiembrie încoace, să probez pe înregistrare writer-ul de dual layere.
Multe s-au schimbat în mine, în ochii mei în aste luni. Am învăţat să ascult pământul, să privesc cerul. E linişte în suflet, în casă, în curte, în viaţă, e lumină şi noaptea, când luna şi stelele ard în luciri domoale chiar şi când e înnorat, iar viaţa se aude peste tot, într-un fundal sonor continuu - şi el, parte a liniştii.
Timpul curge altfel, existenţa mi se regândeşte, valorile se schimbă iar bucuria izbucneşte din nebănuite direcţii.
E straniu cum, după decenii, poţi să te schimbi în câteva luni.