Calendaristic am intrat în toamnă și
s-a încheiat cu bine sezonul de musafiri; a fost fain, dar recunosc
că nu şi uşor (în mare parte, am mers la serviciu). Am reuşit să
spăl tonele de farfurii pahare ceşti tacâmuri prosoape lenjerii şi
să le pun la loc și casa mi s-a părut brusc că ne-a rămas mare.
Încă ne refacem - lucru îngreunat de noul program de lucru 7-15
(care numai 15 nu e), trezitul la ore nesimțit de matinale neintrând
în pasiunile mele ascunse -, încă ne uităm prin casă, prin curte
după persoane care evident că nu sunt, încă procesăm belșug de
informație acumulată în astă vreme, schimbăm impresii și uneori
ajungem și la concluzii. Câinii și pisicile încă nu s-au
obișnuit cu ideea că vremea în care oricând cineva era dispus
să-i răsfețe s-a dus și până îla augustul viitor mai e cale
lungă.
Activități gospodărești în astă
perioadă – puțintele doar, domnul meu a asigurat provizia pentru
iarnă de lucernă pentru cuştile câinilor şi doamnele găini, a
strâns mere şi prune şi le-a pus în butoaie la fermentat
(operaţiune desfăşurată cam de două ori pe săptămână),
amândoi am jumulit frunzele mănate ale roșiilor și am cules
lădițe de prune pentru diverse persoane (nu vine lumea să-și
culeagă, le duci tu fructele direct acasă).
Roşiile noastre trec din
verde-ecologist în galben liberal, apoi în portocaliu
pseudo-dreapta (unele chiar şi coapte rămân aşa, în opoziţie)
şi la final ajung la putere în roşu socialist; pământul e ridat
de secetă - faptul că udăm aproape în fiecare seară deja nu-l
prea mai ajută, - via e în vizibilă suferinţă generată de apa
insuficientă, chiar dacă se coc strugurii de masă și zona din
preajma boltei miroase de-a dreptul încântător.
Bem freșuri de mere la greu (merele se
culeg, se spală, se taie în 4, se toacă în mașina electrică de
tocat carne, se storc printr-o bucată mândră de perdea de Pașcani
și apoi se pun în sticle de bere Grolsch, de aproape 500 ml, cu dop
flip top), urmărim pădurea să vedem momentul în care va începe
să bată în galben, ne uităm la rațele care încep să plece în
V și încă nu avem pornirea necesară ca să golim și să strângem
piscina.
Gutuile cresc ca nebunele, din zi în
zi e mai rece și zău de-mi pare rău, pielea-mi înfiorată de
bucură, șlapii apreciază dușurile de rouă, matinale, în iarbă.
E week-end, azi mă văd cu foștii
colegi de liceu (după 25 de ani) și e septembrie. Dap.
6 comentarii:
Scrii foarte frumos Simona, mă încântă stilul tău. Vorbești despre lucruri simple în așa fel încât am impresia că m-ai îmbogățit cu zeci de informații utile, benefice...
Este de fapt un fel de tras de mânecă, un îndemn să observăm și să ne bucurăm de viață, viața care ne stă la îndemână și să lăsăm caii verzi de pe pereți.
Petrecere frumoasă!
@Ilinca - multumesc. scriu firesc despre lucruri de care ma bucur si am vazut ca multi nici nu le remarca. ne-am mutat din oras tocmai pentru ca simteam ca altele sunt lucrurile cu adevarat importante, dar nu stiam care sunt cu adevarat.
ne trebuie atat de putine ca sa fim fericiti. numai sa vrem sa deschidem ochii.
Frumoasa toamna se arata...Au plecat musafirii si randunelele, si berzele - pe nesimtite. Si tot asa vei vedea si primele tuse de galben in padure, sau primele dimineti cu ceata. Eu maine am programata o iesire in padurea vecina, sa vad ce si cum. (in timp ce scriam am vazut cateva randunele - deci ele mai stau putin-putin, ca sa ne mai bucure). Va doresc o toamna frumoasa si tihnita.
@Andreea - daca ar si ploua vreo doua zile...
Ei, da, se simte toamna la tine, chiar daca padurea nu si-a schimbat culoarea. Si e bineee ... si da, lucrurile simple-s asa de importante ... Parca te vad mergind dimineata prin iarba uda :)
O toamna frumoasa, cu lumina dulce si liniste !
@Dani - chiar merg in diminetile de week end prin roua :)
si tie o toamna blanda si linistita.
Trimiteți un comentariu