Pomi, dihănii, planuri şi împiedicări

De obicei, la sfârșit de săptămână decorul moșiei se schimbă sau măcar capătă accente noi. N-a prea fost cazul acum – lipsa umidității în sol ne împiedică să facem transferuri de plante, pregătit de pământ pentru sezonul agricol viitor – dar ceva-ceva tot s-a mai mișcat. A venit nea Sandu și a cofat pomii fructiferi, sunt mai micuți, mai liberi și par cam prietenoși așa, grăsunei și cu coroanele sub formă de pahar. Ne-a spus că nucii sunt atacați de o boală incurabilă și ne-a propus să-i înlocuim - «Oricum sunt de-ăia luați din pădure», deocamdată analizăm situația -, că zmeura şi via nu trebuie tunse deocamdată, n-a picat frunza bine, să mai avem răbdare vreo două săptămâni, și să nu plantăm ceapa și usturoiul acum, că-i la fel de eficient și dacă le plantăm pe la jumătatea lui martie.

Domnul meu a terminat de împrăștiat bălegarul, a tăiat renclodul din mijlocul curții – până în primăvară vor mai cădea încă vreo trei pruni -, a schimbat clanță șilduri ială la ușa de la bucătărie – acum arată într-un foarte prețios fel, mă întreb dacă nu cumva curând va face rocada între clanțele celor două uși exterioare ale casei noastre – și l-a asistat pe nea Sandu în scop de furat meserie.

Eu am făcut curățenie generală în dormitor – dacă tot au apărut decorurile de Crăciun în hipermarketuri se cheamă curăţenie de Crăciun, nu? - (pregătit lemne, făcut focuri în toată casa, curățenie, mâncare, spălat rufe, făcut/refăcut planuri de plantare pentru 2013 sunt activități uzuale, așa că nu se pun) și am deparazitat intern/extern mamiferele din dotare. Singurul protagonist ce merită menționat aici e Hades care, apucat parcă de amoc, n-a vrut să stea să punem mâna pe el, atitudine ce i-a asigurat în primă fază bombăneli indignate nu tocmai drăgăstoase, apoi pedeapsa până acum supremă – lesa - și în final două ore de pedeapsă – închis la locul lor de somn, la lemne, tratament după care a devenit mai diplomat.

Grasul începe să-și folosească piciorul cu probleme, i-am mai făcut o tură de injecții și sper cu inconștiență să-și revină complet, Castor suferă de-o lene supremă, Mașa a terminat antibioticele – pusese fata de-o bronșită -, Zombie stă mai mult pe acasă de la o vreme, iar Berlioz a plecat la casa lui, așa că am rămas iarăși cu trei, Doamne (mâțe), şi toate trei negre.

Ca planuri de pe termen neprecizat, analizăm unde putem planta veche scară a beciului pe post de pergolă pentru oareșce plante cățărătoare (în funcție de locul ales vom hotărî și ce marcă de plante), ne-am gândit că ne mai trebuie un vișin - probabil vom lua Timpuriu de Pitești -, un cireș amar – Tipuriul e soi autosteril și-n plus nu mă pot abține, că tare-mi plac cireşii sălbatici – și doi sau trei nuci, ne documentăm ce soiuri. Pe termen scurt, trebuie strânse crengile tăiate – le-am și găsit locul de depozitare până în primăvară: plaforma piscinei gonflabile -, culese nucile și strânse furtunurile de pe moșie (în ultimele nopți am avut temperaturi negative); şi după ce plouă, mutat plante diverse, amenajat sol, coafat zmeură şi vie...

DN 73 e în plină reparaţie şi drumurile noastre zilnice durează cam dublu, în zonă nu mai ard focuri pe dealuri, semn că s-a terminat curăţenia de toamnă, vulpile dau iama în găinile vecinilor, ulii coboară des în sat, iar pădurea încă mă suprinde prin cromatica sa îndrăzneaţă. Bat la pas zi de zi moşia, îmi umplu plămânii şi mintea de mirosurile în schimbare continuă, mă înfior cu drag de temperaturile ce cer deja încălţăminte groasă, glugă şi mânuşi, mă bucur de cer soare lună stele şi fac slalom extrem printre o pisică: cât nu sunt în casă, Jinx gravează responsabil infinituri printre picioarele mele.