Uite că s-a dus și ultimul week-end
din noiembrie și sărbătorile vin, sărbătorile vin, că doar
sâmbătă e deja decembrie. Cum planurile, ca și regulile, sunt
făcute ca să fie încălcate, programările n-au fost respectate,
așa că a am avut un sfârșit de săptămână cam lin, cu
activități de întreținere curentă și vizite, la care s-au
adăugat urme fine de îndeletniciri practice. Domnul meu a schimbat
din geamurile de la bucătărie, dormitor și terasă (prilej cu care
am făcut și un inventar în magazie la capitolul geamuri, oglinzi,
stinghii de prindere), a drăgălit întru curățare interioară
mașina, a pus sticlă spartă prin locurile unde șobolanii își
făcuseră tunele – da, sub lemnele de iarnă s-a mutat o familie
de șobolani, de acolo ne tot aducea Hades ofrande – și a
manufacturat plus montat pe chioșc un suport din inox pentru
arborarea steagului (operațiune începută în cursul săptămânii,
finalizată sâmbătă).
Vineri n-am mai fost la Brico, parcarea
era cam plină și mult prea mulți oameni peste tot din motiv de
vinere neagră, dar am fost musafiri, sâmbătă am primit vizite,
duminică am cam vegetat, mai o plimbare mică prin grădină, un
documentar, un Ice Age 4, o dezmierdare de câini sau de mâțe și
tare ne-a plăcut.
Dihăniile noastre sunt staționar ok,
mai puțin Zombie, care iar e dispărut de două zile (chiar m-a
făcut să-l caut în camerele de la etaj și în beci), și Mașa,
care mă cam îngrijorează, nu știu ce/cine a speriat-o, că
tresare la sunete mai puternice și la mișcări bruște, plus că
are tendința să muște când nu se așteaptă să o mângâi.
Grădina e cuminte și nu se plânge de
faptul c-o ignorăm, brumă n-avem, frig nici atât, până şi
burniţa s-a plictisit și a plecat ea știe unde și pentru cât
timp; singura schimbare fiind un pui de vânt roșcat care se joacă
uneori cu frunzele de la galben tare la maro-depresie, duhuri
vegetale cotropitoare de alei proaspăt măturate.
Mai sunt o mulțime de făcut pe moșie,
mă așteaptă o perioadă foarte încărcată profesional, dar am
așa o stare de bine și parcă nimic din ceea ce va veni nu mi se
pare de speriat. Gândul îmi zboară la sezonul de plantări 2013 și
la sărbători, visez la ce modificări și amenajări vom face (da,
știu, nu-i de-ajuns să visezi, trebuie să muncești pentru a-ți
clădi visul), la pragul dintre ani și încă n-am hotărât cum vom
serba apocalipsa de pe 21 decembrie, probabil o seară «romantică»-n
doi, cu flăcări jucăușe în sobă, miresme îmbătătoare arse în
suportul de bețe și-un vin fiert cu scorțișoară. Dar deja
privesc prea departe.
5 comentarii:
eu apocalipsa cred c-o s-o unesc cu craciunul, nu-mi da mana sa sarbatoresc atata, mai trebuie sa ma si odihnesc :)))
"Sfarsit de saptamana lin", ai? Pai, ce a facut domnul tau pana la/inclusiv montarea suportului pe chiosc este destul sa ma epuizeze pe mine pe o luna intreaga! Lin, auzi! Saracu domnu tau, mi-i mila de el...
@Ada - ti se pare asa daramator sa lucrezi, in doua zile si jumatate, trei ore? mai ales cand esti si ajutat (iubita, ada-mi te rog dalta, e pe-acolo prin atelier. nu asta, ca-i de metal, cea de lemn, mica. foarfeca rosie. patentul. (bisturiuuu :) ) unde-s stinghiile de geamuri? cureti tu te rog chitul?
si altele, tipice de altfel pentru barbati, ei le fac pe toate, ajutorul nu se pune. nu-ti fie mila, ca n-ai de ce :)
Auzi, stii ce, vrei si fara ajutor, fara sustinere, fara galerie, suporteri, statuie, loc in pantheonul national, imn, oda si covor rosu, trompete, medalii, nu?
Adica asa, gratis, doar pen'ca ii faci mancare, curat, morala, promovare si esti mandra de el? Tu sa fii barbat, ti-ar conveni? Da' sincer, da?
@Ada - as vrea ca un barbat, cand se apuca de facut ceva, sa faca singur si sa ceara ajutor doar cand are, cu adevarat nevoie. sa-si ia de la inceput ustensilele si daca a uitat una sa nu inceapa cu "bisturiu!"... ca oricum la final el a facut singur tot tot tot.
da, mi-ar conveni! pentru mine, cel mai bun ajutor e sa ma lase lumea in pace si sa nu ma incurce :)
Trimiteți un comentariu