Sfârșit de săptămână lin și planuri prea îndepărtate

Uite că s-a dus și ultimul week-end din noiembrie și sărbătorile vin, sărbătorile vin, că doar sâmbătă e deja decembrie. Cum planurile, ca și regulile, sunt făcute ca să fie încălcate, programările n-au fost respectate, așa că a am avut un sfârșit de săptămână cam lin, cu activități de întreținere curentă și vizite, la care s-au adăugat urme fine de îndeletniciri practice. Domnul meu a schimbat din geamurile de la bucătărie, dormitor și terasă (prilej cu care am făcut și un inventar în magazie la capitolul geamuri, oglinzi, stinghii de prindere), a drăgălit întru curățare interioară mașina, a pus sticlă spartă prin locurile unde șobolanii își făcuseră tunele – da, sub lemnele de iarnă s-a mutat o familie de șobolani, de acolo ne tot aducea Hades ofrande – și a manufacturat plus montat pe chioșc un suport din inox pentru arborarea steagului (operațiune începută în cursul săptămânii, finalizată sâmbătă).

Vineri n-am mai fost la Brico, parcarea era cam plină și mult prea mulți oameni peste tot din motiv de vinere neagră, dar am fost musafiri, sâmbătă am primit vizite, duminică am cam vegetat, mai o plimbare mică prin grădină, un documentar, un Ice Age 4, o dezmierdare de câini sau de mâțe și tare ne-a plăcut.

Dihăniile noastre sunt staționar ok, mai puțin Zombie, care iar e dispărut de două zile (chiar m-a făcut să-l caut în camerele de la etaj și în beci), și Mașa, care mă cam îngrijorează, nu știu ce/cine a speriat-o, că tresare la sunete mai puternice și la mișcări bruște, plus că are tendința să muște când nu se așteaptă să o mângâi.

Grădina e cuminte și nu se plânge de faptul c-o ignorăm, brumă n-avem, frig nici atât, până şi burniţa s-a plictisit și a plecat ea știe unde și pentru cât timp; singura schimbare fiind un pui de vânt roșcat care se joacă uneori cu frunzele de la galben tare la maro-depresie, duhuri vegetale cotropitoare de alei proaspăt măturate.

Mai sunt o mulțime de făcut pe moșie, mă așteaptă o perioadă foarte încărcată profesional, dar am așa o stare de bine și parcă nimic din ceea ce va veni nu mi se pare de speriat. Gândul îmi zboară la sezonul de plantări 2013 și la sărbători, visez la ce modificări și amenajări vom face (da, știu, nu-i de-ajuns să visezi, trebuie să muncești pentru a-ți clădi visul), la pragul dintre ani și încă n-am hotărât cum vom serba apocalipsa de pe 21 decembrie, probabil o seară «romantică»-n doi, cu flăcări jucăușe în sobă, miresme îmbătătoare arse în suportul de bețe și-un vin fiert cu scorțișoară. Dar deja privesc prea departe.