Zi mușcată de umbra unui câine

• Îmi plac casele care spun poveşti despre oamenii lor, nu cele care arată în termopane, unghiuri drepte și alb-negru averea proprietarilor.
• Mi-aș dori ca unii oameni să se vadă la fel cum îi văd eu: cei care-mi sunt foarte dragi și cei pe care nu pot să-i sufăr.

• Uneori, copilul pribeag se mută într-o limbă străină unde familie are prea multe consoane și lui acasă îi lipsește un a când e cu chirie. Încă nu crede că viața nu poate fi tradusă sau interpretată de altcineva, ori o înțelegi, ori nu, vrea să-i dea skip și s-o deruleze pe fast forward, nu înțelege că n-o poți arhiva ca s-o trăiești mai târziu.

• Ne cumpărăm de tineri moartea, zi de zi ne plătim ratele mai prompți decât pe cele pentru pensie, ne aprindem țigara de la lumânările de pe tortul aniversar sperând, în secret, că așa vom face și de la cele de pe colivă.
• Când neplăcerile cotidiene și oboseala cotropesc un om, de obicei face o formă de depresie. Eu mă împrietenesc cu insomnia, devin cinică și asocială. Atunci și umbra câinelui mușcă.