Dacă e 8 ianuarie, începe noul an

Gata sărbătorile, a trecut şi Sfântul Ion (Dar pe rit vechi abia au începuuut! Lasă-lasă, treci la muncă, mai ales că atâta buluc de zile de vacanţă ca acum n-ai mai avut în viaţa ta adultă! Dar aş putea să mă obişnuiesc... Lasă!), aşa că să revenim la regimul de viaţă accelerat, trepidant, de preferinţă în oraşul de migrene generatoriu (deh, aşa e când stai un an la aer nepoluat).

Pe scurt, cam cum a fost: întâi am bătut covoarele pe zăpadă – şi de astă dată s-a implicat şi domnul meu, spre marea mea surprindere, nu de-alta, dar de prin 97 nu-l mai prinsesem să-l exploatez în acest scop -, apoi am făcut o temeinică ordine şi disciplină prin vastele noastre domenii, inclusiv un atac cu aranjare în biliotecă din motiv de copil nr. 1 student la litere şi de cărţi la Bucureşti cărătoriu. Când am terminat, l-a apucat pe R. hărnicia să schimbe sistemul de aprindere a luminii în beci – funcţiona pe principiul bagă şi tu ştecherul ăla în priză -, acum are întrerupător şi lângă el a crescut o mândră şi nouă priză dublă; apoi s-a apucat de tras cabluri prize becuri prin extindere, în pauze mai o placare mică cu OSB, mai o modificare, toate generatoare de praf şi de dezordine. Bonus - a intrat copilul student în vacanţă şi-a adus acasă vreo 15 cărţi care nu-i mai trebuie (dar a luat altele).

Pe 23 am decorat moşia, afară, cu ajutorul câinilor, în casă, cu aportul mâţelor vigilente, în ajunul Crăciunului a mirosit a plăcintă cu mere şi vin fiert – Ajunul la noi înseamnă scorţişoară -, Crăciunul a mirosit a brad şi-a portocale, revelionul a libertate domoală. De astă dată n-am luat deloc artificii, nici nu erau fetele acasă, câinlor nu le plac şi-n plus s-a schimbat – benefic – legea şi-am vrut s-o respectăm. Oricum noi aprindeam artificiile noastre pe la 0,30, că-n rest stăteam să admirăm cei peste 20 de km de privelişte plină cu explozii colorate, din Piteşti până-n Podul Piscani trecând prin Mioveni, iar câinii au fost de-a dreptul fericiţi de lipsa petardelor de prin sat. Am păstrat tradiţiile casei, cum ar fi meniuri atipice de Crăciun şi de Revelion, maşină lăsată pe marginea drumului, că nu urcă până în curte, botezat „şampanie” un alcool alternativ (de astă dată vişinată din producţie proprie) din motiv că nu suntem fani vinuri cu spume sau dulci.

Moş Crăciun mi-a adus oareşce minuni – o insignă cu „activist sătesc” pe care o port amuzată, un set de linguriţe din ciocolată pe care încă le ţin de bune, o care tipărită pe hârtie manuală, plăcere vinovată -, între Crăciun şi Revelion unii dintre noi au mai avut oareşce drumuri, ca nuanţă de contrast, ba la finanţe, ba la CAS, unul mic la bibliotecă, altul la urgenţă, ca să se termine anul cu bine şi să ne amintim că de fapt bucuria vine din lucrurile simple.

Concluzii pentru 2012? Foooarte frumos an, nu mai vreau încă unul la fel. Rezoluţii pentru 2013? Vreau net pe fibră optică şi să nu mai lucrez (în interes profesional) în week-end.

Azi e ziua fermoarelor posedate: cel de la blugi coboară imprevizibil, cel de la geacă se desface pe mijloc, din raţiuni absconse. Cine spunea că viaţa nu-i frumoasă?