Dilemă de ianuarie

A nins cât să facă totul alb și să fie o liniște nepământeană. E frig și aerul ciupește de nas, mâinile-s reci în mânuși, zăpada trosnește sub talpa trecărilor, blănița de la glugă îmi intră în ochi, în nas. Tufe și pomi, salvie și levănțică, toate sunt dantelate în alb; deasupra coșurilor, peisajul se deformează ca printr-o sticlă neclară.

În casă-i cald și miroase a citrice, soba din dormitor are jar din seara trecută, iar pe geamuri sunt desenate flori. În biliotecă, două perechi de papuci sunt înșirate măiastru – rod al alergături celor două mâțe negre jucăușe.

Găinile înaintează timid pe zonele curățate; merg atente, cu mâinile la spate, și inspectează ce le-am pus pe tavă, în hrănitoare. Câinii mari scrutează vigilenți marginile proprietății; Hades se uită neîncrezător, de pe plapuma bleu de la lemne, și parcă nu-i vine să iasă. Zombie doarme pe căsuța de pisici din chioșc, Jinx admiră răsăritul din gutui. Mașa aleargă zăbăucă prin curte, sapă în zăpadă, sare, strănută, iar sapă.

Ereții planează parcă obosiți; ulii nu mai apar decât rar, iar păsărelele gureșe sunt, pentru moment, amuțite. În livezile din preajmă, o căprioară stringheră și patru câini ai vecinilor care n-au gard. Căprioara cojește conștiincioasă un pomișor, bracul amușină ceva urme de vulpe, ceilalți trei câini dorm covrig în zăpadă.

Mașina a rămas cuminte pe marginea drumului, lângă casa englezului; iar a trecut plugul pe uliță și-a lăsat un maldăr de zăpadă perpendicular pe drum - așa știe el, să urce cu lama lăsată și de-acolo nu mai poate.

Should I stay or should I go?