Cado'

Răgaz de duminică; în așteptarea apusului - după care voi putea să ud plantele - și-a copilului student pe care a plecat tatăl lui să-l recupereze de la gară, pornesc calculatorul. Descărcat aparat foto, mailuri, oareșce muzici, un ochi pe fb.

Mașa mă curtează; iar și-a plimbat puii dintr-un loc în altul, acum i-a lăsat răsfirați în cutia mult prea mare pentru ei și-a plecat la plimbare. Mi se urcă în brațe, o las; vrea s-o mângâi – mă execut. O apucă vorbitul, o dau jos. Pleacă vădit ofuscată.

După o vreme, se întoarce. Tăcută, sare pe picioarele mele și își caută loc bun. Port pantaloni lungi foarte subțiri, mai mult contra soarelui decât pentru căldură, și mâțuca alunecă pe ei. Încerc să mă așez cât să-i fie ei bine.

Dar brusc intru în tahicardie: ceva mă înțeapă într-un straniu mod prin pantaloni. E un cărăbuș de mai care se agață de pielea mea ca măsură de protecție împotriva lăbuței feline delicat mișcătoare.

Mașa mi-a adus, generos-interesată, ofrandă. Ca să-mi intre în grații.