Se scurg zilele cu repeziciune, nici nu
trece bine lunea că-i deja joi, mă trezesc înaintea răsăritului
de soare, se întunecă mai repede decât aş vrea şi oricât mi-aș
dori să încetinesc ritmul nu fac față. Pădurea virează ușor în
galben, miroase a ceaţă
şi-a foșnet de vânt, plapuma și-a reluat locul în dormitor, iar
pisicile se strâng câte două pe-un fotoliu în bibliotecă –
semn clar de sosire a toamnei.
Găinile sunt grase şi mofturoase, ouă
nu mai fac, una chiar cloceşte, câinii suferă de-o lene
iremediabilă (chiar sub tratament, Grasul nu-şi revine cine ştie
ce), mâţele sunt unde şi când vor ele. Asterul şi heleniumul
sunt în plin spectacol mov-roşu, înfloresc timide tufănicile,
trandafirii sunt în continuare hărnicuţi, dar mai circumspecţi un
pic; cârciumărese, zorele, eşolţii, floarea soarelui, călţunaşi,
cosmos, mirabilis, sedum, ochiul boului, gura leului – colorează
şi ele decorul unde şi cum pot.
Încă n-am făcut focul nici măcar în
boiler, în casă nu-i frig, chiar dacă
temperaturile nocturne sunt scăzute, însă nici n-am renunţat la
bermude – soarele din timpul zilei e încă harnic şi eficient.
Dar am făcut rocada vară/iarnă – proba la încălțăminte,
fotoliile au huse din lână şi deja mă gândesc să readuc în
decor covoarele.
Conservărim cu spor
(nu și cu drag), ne mai și jucăm ca diversificare a activității
– am făcut Harissa -, măturăm frunze căzute şi m-am
plictisit irevocabil de strâns semințe, gata pe anul acesta.
Decorul se schimbă uşor-uşor; curtea
e liberă şi aşteaptă următoare tură de lemne, via e contrastant
movulie, grădina se goleşte de la zi la zi. Am început uşor să
strângem scaune, băncuţe, unelte, accesorii, araci, rame şi să
le punem la adăpost, vestele de fâş au revenit în cuier, lângă
pelerina de ploaie, iar umbrela mare şi bleumarin e pusă la
îndemână.
Hidroforul e bolnav cronic cu accese,
probabil trebuie alt vas de expansiune cu membrană cu tot (sper că
mai mare), soba metalică a trebuit reparată (înlocuit
deflectorul), motocoasa e şi ea bolnavă de-o boală încă
necunoscută, dar se pare că nu prea uşoară.
În rest - ne mai plimbăm de poftă
mai prin preajmă, mai pe departe, am primit o „păpuşă de tutun”
şi nu ştiu ce să fac cu ea, iar sâmbătă se sărbătorește ziua
comunei. Mergem, clar mergem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu