Like?:)

luni, 16 septembrie 2013

Prim pas în toamnă

Se scurg zilele cu repeziciune, nici nu trece bine lunea că-i deja joi, mă trezesc înaintea răsăritului de soare, se întunecă mai repede decât aş vrea şi oricât mi-aș dori să încetinesc ritmul nu fac față. Pădurea virează ușor în galben, miroase a ceaţă şi-a foșnet de vânt, plapuma și-a reluat locul în dormitor, iar pisicile se strâng câte două pe-un fotoliu în bibliotecă – semn clar de sosire a toamnei.
Găinile sunt grase şi mofturoase, ouă nu mai fac, una chiar cloceşte, câinii suferă de-o lene iremediabilă (chiar sub tratament, Grasul nu-şi revine cine ştie ce), mâţele sunt unde şi când vor ele. Asterul şi heleniumul sunt în plin spectacol mov-roşu, înfloresc timide tufănicile, trandafirii sunt în continuare hărnicuţi, dar mai circumspecţi un pic; cârciumărese, zorele, eşolţii, floarea soarelui, călţunaşi, cosmos, mirabilis, sedum, ochiul boului, gura leului – colorează şi ele decorul unde şi cum pot.
Încă n-am făcut focul nici măcar în boiler, în casă nu-i frig, chiar dacă temperaturile nocturne sunt scăzute, însă nici n-am renunţat la bermude – soarele din timpul zilei e încă harnic şi eficient. Dar am făcut rocada vară/iarnă – proba la încălțăminte, fotoliile au huse din lână şi deja mă gândesc să readuc în decor covoarele.
Conservărim cu spor (nu și cu drag), ne mai și jucăm ca diversificare a activității – am făcut Harissa -, măturăm frunze căzute şi m-am plictisit irevocabil de strâns semințe, gata pe anul acesta.
Decorul se schimbă uşor-uşor; curtea e liberă şi aşteaptă următoare tură de lemne, via e contrastant movulie, grădina se goleşte de la zi la zi. Am început uşor să strângem scaune, băncuţe, unelte, accesorii, araci, rame şi să le punem la adăpost, vestele de fâş au revenit în cuier, lângă pelerina de ploaie, iar umbrela mare şi bleumarin e pusă la îndemână.
Hidroforul e bolnav cronic cu accese, probabil trebuie alt vas de expansiune cu membrană cu tot (sper că mai mare), soba metalică a trebuit reparată (înlocuit deflectorul), motocoasa e şi ea bolnavă de-o boală încă necunoscută, dar se pare că nu prea uşoară.
În rest - ne mai plimbăm de poftă mai prin preajmă, mai pe departe, am primit o „păpuşă de tutun” şi nu ştiu ce să fac cu ea, iar sâmbătă se sărbătorește ziua comunei. Mergem, clar mergem.  

Niciun comentariu:

:-D