* Drăcuitul copiilor, animalelor,
lucrurilor, vremii, situațiilor.
* Dormitul în pat în hainele cu care
omul a stat toată ziua în curte/grădină.
* Stropitul covoarelor și apoi măturatul
lor; ţoalele puse peste covoare persane.
* Folosirea frecventă a wc-ului din
grădină, nu a celui din casă.
* Lipsa coșurilor de gunoi/scrumierelor
și aruncatul ambalajelor/țigărilor pe jos – lasă că se
mătură.
* Pantofii transformați în papuci prin
călcarea pe ștaifuri.
* Clătitul vaselor folosite cu apă rece
– n-a fost grăsime în ele.
* Lipsa deprinderii de a șterge praful
şi piramidele de vase curate pe masa din bucătărie.
* Casa plină de mese cu mușamale pe
care sunt vase cu mușcate.
* Cârpele de bucătărie cu care se
şterg alternativ vase curate, mese ude, mâini unse.
10 comentarii:
Ehei, nu numa la sat se practica din astea :) Eu mor cand o vad pe mama ca vrea sa-mi stearga copilu pe maini cu carpa de spalat vase care e mai unsa si mai slinoasa de o mie de ori decat mainile copilului. Apoi de mese cu musamale si presuri peste covoare persane nu mai zic nimic. Si nu stau la sat si se tin domni care au lucrat in sanatate. Deh, obiceiuri.
@green - pana aici eu chiar nu vazusem.
presurile peste persan cred ca le pun ca sa nu murdareasca persanul, ca e mai greu de curatat decat un pres.
aruncatul gunoaielor pe jos "ca se matura" e din comoditate - de ce sa se mai duca pana la scrumiera, daca tot matura? in curte nu li se pare esential sa tina curat ca in casa.
musamalele - in bucatarie folosesc si eu pe masa, ca trebuie s-o sterg. voi ce puneti pe masa din bucatarie?
@cristina - nu musamaua in sine e vedeta, ci cele 5-6 mese cu musamale pe care sunt muscate in tot felul de vase, de la ghiveci la oala sparta, de parca ar fi ceva orhidee.
(masa din bucatarie e melaminata - rosie, mi-am dorit-o rosie mereu - si pe ea avem aparatori din pai de orez, sa se vada ca e rosie. musamale avem pe mesele din chiosc, de la cuptor, de afara, ca se sterg/spala imediat)
:)))
stii de ce rad? cand eram mica mergeam la tara la o matusa care ma punea sa spal vase intr-un ceaun mare cu o carpa slinoasa...o tineam cu 2 degete si urlam ca nu vreau...imi zice...puturoasa aia si acum!!! :))
Nu știu dacă e o regulă. Câte bordeie, atâtea obiceie. 1, 2, 5, 6, 9 se practică și în Vrancea, habar n-am cât de extins. Culmea e că de 6 (pantofii transformați) m-am molipsit și eu și mi se pare acum normal. Bine, nu sunt orice pantofi, ci unii care nu mai merg purtați normal, sunt rupți sau deformați etc. Pe mine cel mai tare mă deranjează alte două „obiceiuri”: furatul și cerutul. Vii tu, de la țară, să-mi ceri mie un pepene, că tu n-ai grădină să-ți pui o sămânță, de poftă? Hai sictir!
- Nu, că eu mă ocup cu altceva.
- Păi și ce, eu vin la tine să-ți cer produse moca?
Multe din grădini zac pârloagă - am mai discutat noi asta, cu mersul la magazin să iei cartofi și ouă, că e mai comod. Dar de cerut nu ți-e rușine!
@Scutaru - cu furatul la noi nu sunt probleme (si sper sa ramana asa). cu cerutul - un singur vecin, n-are niciun fel de scula, vine mereu si i se pare dreptul lui. plus ca apare cu "duceti-ma si pe mine cu masina sa umplu butelia", in conditiile in care are vreo 800 de m de mers pana acolo. fara te rog multumesc etc.
Uau! Păi și nu l-ați sictirit până acum? Cum adică? Hai, cu sculele mai înțeleg, dar asta cu mașina întrece orice-nchipuire!
@Scutaru - iti dai seama c-am ramas fara replica:) dar de-atunci nu-l mai invitam in curte plus ca brusc nu mai avem mai nimic.
Punctul 4 îl înțeleg, și eu aș face la fel.
Trimiteți un comentariu