Lehamite autumnală

Vremea arde etape, am bifat în avans lapoviță, mânuși, brumă, bocanci, polei, glugă, temperaturi nocturne negative. E frig, umed și nu-mi place, sunt zgribulită mai mereu și încă nu m-am obișnuit cu toamna asta căzută prea brusc; aș sta numai lângă sobă, cu Jinx în brațe – e bolnav sărmanul, strănută, îi curge nasul și e abătut (e sub tratament de miercuri, stă numai în casă, ferit de celelalte mâțe, să nu le îmbolnăvească și pe ele). A trecut sfârșitul de săptămână - frig, noroi, ceață, brumă, vânt -, mare lucru n-am făcut, dar măcar se vede. Rândurile de lemne pentru boiler s-au înălțat, grămada din curte s-a micșorat, am strâns și o bună parte din rumeguș (pe care l-am dus doamnelor găini, fericite tare); am scos roșiile și ardeii din grădină – plantele erau maro, fructele, ca de sticlă, a fost de-ajuns o noapte cu temperaturi negative ca totul să arate mort, gri, deprimant (nu-i corect, e abia început de octombrie, mă revolt; și ce dacă mă revolt).

Domnul meu a strâns nucile – cred că au fost vreo mie -, s-a certat cu pompa submersibilă (ca un făcut, obiectele astea se defectează la maximum o jumătate de an după ce-au ieșit din garanție, ce timp mediu de utilizare, parcă-s de folosință unică), printre picături fie s-a relaxat cu drujba, fie a răsfățat pisicile.

Parcă niciunul n-am avut nici spor, nici chef, zilele parcă s-au târât.

Îmi simt articulațiile ca de sticlă, mi-e frig, mi-e umed și nu-mi place. Și mai e și luni...