Decembrie cu copil, câini şi sărbători fericite

 Mamei

În spatele pieţei centrale, o cățeluşă cu trei pui; căţeaua are crotal verde în ureche – semn că-i castrată -, puii sunt dolofani, jucăuşi şi vin să-mi mănânce şireturile. Mă aplec să-i mângâi; se întorc toţi trei cu roţile-n sus, vegheaţi de la distanţă de căţea. Când mă ridic, lângă mine – un puşti brunet, cam de 10 ani, ponosit şi nu foarte curat. Are în mâini o pungă cu dungi şi-n ea ceva biscuiţi de câini adulţi. Puii năvălesc pe el; le pune crănţănelele într-un castron de plastic obosit, lângă un zid, apoi îşi freacă viguros mâinile roşii una de cealaltă.

- Le e foame şi lor, tanti, şi le-am adus mâncare de-a lor, că ie mici.

Puii mănâncă greu, biscuiţii sunt prea mari şi prea duri pentru dinţucii lor.

- Tu le-ai cumpărat mâncarea?

- L-am ajutat pe omu' ăla (îmi arată un zdrahon cu burtă) şi mi-a dat 2 lei şi le-am luat lor de mâncare, că le ie foame.

- Ţie nu ţi-e foame?

- Nu, c-am ajutat-o şi pe femeia de la snecbar şi mi-a dat ia.

Căţeaua se apropie temătoare; mănâncă furişat, cu ochii pe mine. Băiatul mă întreabă dacă am câini. Dar copii? Şi copiii se duc la şcoală? Lui îi place la şcoală.

- Da' nu-s puii ei, i-a adoptat, a venit unu' cu ei în pungă la gunoi, căţeaua întâi i-a muşcat da' nu prea tare, dup-aia i-a adoptat. Îi apără de câini, doarme cu ei să-i încălzească, le aduce de mâncare.

Se uită cu mare drag la câini. Îi întind o bancnotă şi-i povestesc că există hrană specială de pui.

- Cea mai ieftină e la magazinul din parcare, e acolo o doamnă care ştie ce să-ţi dea, tu spune-i doar că vrei pentru pui; şi să fie cât mai ieftină.

- Ştiu magazinul ăla de animale!

Îşi ridică sprâncenele a mirare, şi de bani, şi de informaţii. Pleacă în fugă către magazin, strigând un „sărumâna” lung.

Cumpăr rapid ce-am pe listă şi ies din piaţă.

- Tantiii! Tantiii!

Fericit, băiatul aleargă spre mine fluturând într-o mână o sacoşă gri cu crănţănele; în cealaltă are o conservă.

- Mi-a dat-o tanti de-acolo şi-a zis să mai vin că-mi mai dă ia!

- Să nu le dai toată mâncarea odată, că vin alţi câini şi le-o mănâncă.

- A, nuuu, că mai am io într-o masă, în piaţă, şi oase, şi biscuiţi, să simţă şi ei că ie sărbători!

- Să fii cuminte, da? 

- Sărumana.

Plec.

- Tantiii!

Mă întorc. E îmbujorat de frig, descheiat la geaca mult prea mare pentru el, mâinile îi bat în mov şi-un zâmbet îi stă pe chip de la o ureche la cealaltă. În spatele lui, beteală şi instalaţii, vâsc şi coroniţe, brazi din plastic şi White Christmas cântat de nu ştiu unde.

- Sărbători fericiiiteee!