Eterogene

* E mijloc de ianuarie și zăpada încă se lasă așteptată, nici măcar vreo bură de ploaie nu cade, ceață, ceață, ceață, soare doar când şi când; pământul e uscat, pomișorii suferă și-mi vine să-i ud, liliacul e plin de muguri, iar florile de primăvară cred că le-a venit vremea să apară. Stranie iarnă, nefirească, pot spune că și vag nesuferită.

* Simt cum crește ziua, vulpile se-aleargă a rut în lizieră, vulpoii sunt vocali (scot niște sunete grave, dogite, aducând a boncăluit), căprioarele au burtici vizibile. Coboară iepuri hărnicuți pe care-i aleargă supărat bracul vecinilor.

* Am fost la plimbare în lizieră, am cules măceșe (le-am făcut pastă – un deliciu), am tăiat patru cocoși (mai sunt măcar încă șase) şi pot spune că acum știu să curăț o găină fără s-o măcelăresc anterior.

* Domnul meu are termometre noi - sunt în total vreo opt - şi le compară mereu între ele (cel nou de exterior a arătat 0 grade câteva zile la rând).

* Steagul flutură pe moşie de la sfârşitul lui noiembrie (cu o pauză de câteva ore, când un vânt hain l-a furat şi l-a dus spre est); îl vom da jos pe 25 ianuarie.

* Maşa lipseşte din ce în ce mai des de-acasă, seara n-o găsim s-o parcăm în dormitor, dimineaţa apare cam la o jumătate de oră după ce ne trezim, cînd venim de la serviciu nu-i acasă. Deja nu mă mai îngrijorez - prima dată, când a fost fugită de-acasă o zi şi jumătate, am căutat-o, am strigat-o, am întrebat în sat de ea, mi-a sărit inima din loc şi apoi a venit, senină, ea ştie de unde. Cred că fuge de pui - pe care tot ea îi scuipă, lăbuie, atacă - şi tare mă tem că în curând ei vor începe să riposteze şi-o să şi-o cam fure mâţa noastră.

* Avem în plan să adoptăm un câine în primăvară şi mă întreb din ce în ce mai des dacă nu cumva ianuarie e şi ea o lună de primăvară.