Pe final de ianuarie, după zile în care ceaţa era ca o brânză
dulce cu smântână, ce ceaţă deasă, vai ce
ceaţă deasă, gata, a venit iarna. Nepunctuală, ca orice muiere care se
respectă, a venit senină de parcă n-ar fi întârziat fro două luni şi s-a pus pe nins; gospodăreşte, cu un pui de viscol cât să acopere până
la jumătate geamurile şi uşa din faţă şi să-mi taie respiraţia când mergem contra
lui.
Am
bifat deja pe listă: picioare îngheţate, un pui de degerătură la două degete de
la mâna dreaptă, echilibristică Bambi style, că aşa e când umbli în trecări pe
motiv că la bocanci se încheie şireturile greu, febră musculară model mă dor picioarele din gât, trecând
inclusiv prin antebraţe antrenate uzual. Mânuşi ude, alte mânuşi – se udă şi
ele – multe mânuşi, veste din fâş murate de-a dreptul, zăpadă-n casă măturată
de n ori pe zi, lopată, poteci, sensuri giratorii şi ronduri, drum, scuturat
copaci pe gluga de la geacă, iar treci la lopată, că s-au mai aşezat vreo 15 cm
de zăpadă.
Mi-e
nespus de dragă iarna asta sucită, cu peisajul ei incredibil de frumos, de fraţii
Grimm ar fi invidioşi să vadă astă minune. E linişte şi calm aşezat, pădurea e
tăcută şi pare de piatră în nemişcarea ei; nu-s păsări, doar un uliu – ornament
de stâlp într-o livadă alăturată, cu aripile triste pe lângă el. Satul e sub nămeţi,
acoperişurile caselor sunt albe, pe coşuri ies vălătuci de fum ca-n basmele
copilăriei; sunt mai bine de 40 de cm de zăpadă; am vrut să facem şi-un Frosty,
dar când aveam energie n-aveam timp şi când am teminat sutele de metri liniari
de poteci degeaba aveam timp, că nu mai aveam energie.
Suntem
înzăpeziţi, în bibliotecă ard focul şi beţe Hem – acum cu miros de mosc verde
-, dorm mâţe expandate care pe unde vor, domnul meu citeşte amuzat Scrisori către Rita,
din boze se aude uşurel Disturbed. Mi-e tare linişte. Mai vreau!
6 comentarii:
m-am uitat pe blog la mine si-am vazut ca in 2012 cam tot acum a nins de ne-am inzapezit cu totii. asadar, iarna a fost foarte punctuala, doar ca ne-a pacalit ceva mai bine, cu temperaturile alea mari din primele zile ale anului.
viscolul ne-a facut si noua probleme, bagandu-ne zapada pe unde nu stiam ca se poate baga ceva. cristi a facut un junghi in zona cervicala de la dat zapada, pisicile au extrem de multa energie neconsumata (maia nici nu-si pune pb sa iasa afara. missie a mai incercat, dar nu i-a placut), asa ca se caftesc incontinuu. max e cand fericit, cand nervos, cand in casa, cand afara, unde se bate cu un butoi de plastic generator de scancete frustrate.
as vrea sa-mi placa si mie inzapezirea (azi am reusit sa ajungem in buc, nu stiu de miercuri incolo), dar la mine se lasa cu comentarii la job, asa ca nu ma pot simti linistita acasa.
mi-a placut descrierea padurii si a uliului. sedere placuta acasa!
@cristina - chiar nu avem cum curata 800 m de zapada ca sa iesim la dn la maxi-taxi. de masina nici ca se punea problema.
Noi am ajuns azi la munca dar de mircuri nu o sa mai ajungem:) Oricum descrierea este superba:)
aaa, pai eu stiu ca n-aveati cum, orice om cu scaun la cap ar sti asta, doar ca mie mi s-a spus atunci, in 2012, ca nu e pb lui ca m-am mutat eu la tara si ca nu mai am cum sa ajung la birou (mai bine zis, ca am avut bani sa ma mut la tara, in timp ce altii stau intr-o amarata de garsoniera. ei, poveste lunga si care nu merita spusa).
de aia-ti spun, decat sa mai aud aberatii din astea si sa aiba repercusiuni, mai bine ma scol cu 3 ore mai devreme, ma incotosmanesc si incep inotul prin nameti. acum intelegi de ce nu imi place mie iarna?
Frumos scris, frumoase privelisti. Am invatat si eu de la altii :) ( stii tu care altii) cam cum trebuie sa savurezi fiecare moment, indiferent de situatie.
Si tare bine-i, acum inteleg. Nu tot, dar zic ca sunt pe calea a buna.
Iti doresc mai multa liniste asa cum ai descris-o azi.
@Brindusa - stii tu sigur :)) ma bucur pentru voi.
@cristina - si daca ai zile de co din anul precedent?
@Iuliana - mai multa liniste? se poate?:) (asa, asa, esti pe drumul cel bun)
Trimiteți un comentariu