Deschidere de sezon: primăvara 2014

Iarăşi am o perioadă mai aglomerată de cât mi-aş dori (fără a lua în calcul grădina) şi, contracronometru fiind, parcă n-am timpul, chemarea şi dispoziţia să mă bucur de schimbările zilnice ale naturii. Nu mă bucur cum mi-aş dori, dar fac rondurile uzuale întru inspecţie, observ evoluţia verde verticală, focurile purificatoare din sat, terenurile deja greblate, pomii şi viile în curs de coafare.

În grădină au înflorit păpădii, menta, roiniţa şi urzicile au ieşit curajoase, ceapa, usturoiul, pătrunjelul şi ţelina se-nverzesc pe zi ce trece. În zona de flori, trandafirii au deja frunzuţe (îmi fac curaj să-i tund), brânduşele şi ultimele două primule (sunt mici-mici) au înflorit, iasomia deja se scutură, o narcisă galbenă ciufulită şi numeroase zambile mov ameninţă să înflorească, au apărut în roşu închis bujorii (nu şi leuşteanul), iar rodonelul face şi el ce poate - în cazul dat pete maronii de la oareşce fungi.

Albine şi ceva fluturi, copii de limax şi de melci cu cochilie, miriapozi, păienjeni şi alte gâze vor să ne colonizeze spaţiul vital, apa din sol vrea în beci, lacul e încă plin. Am plantat crinii și hosta, am pus ceva răsaduri de roșii și de ardei iuți, două straturi de ceapă, urme fine de morcovi, mărar şi trifoiul alb în locul gazonului; am extins zona vincăi, am greblat mare parte din viitoarea zonă de culturi, domnul meu a îmbăiat pomii, le-a curăţat zona găinilor, a refăcut legăturile de apă prin curte şi amândoi am repus în funcţiune bucătăria de vară. Dacă e să citesc câte am făcut, mă cam mir – de la o vreme bate un vânt ticălos care dărâmă tot ce poate, umple cu pungi şi hârtii drumul şi livezile şi nu-i prea uşor să stăm pe-afară.

Casa din lizieră creşte ca din apă - proprietarii vor până în vară să se mute acolo -, terenul de lângă noi se pare că va fi vândut, domnul venit în acest scop pare un tip liniştit şi aşezat (apud domnul meu) şi-ar vrea să-şi construiască o casă unde să se retragă la pensie. Dinainte să ne mutăm ne-am asumat ca-n zece ani să fim înconjuraţi de case, dar n-aş zice că mă foarte bucur de perspectivă.

M-am gândit eu bine şi gata, nu mai aştept nicio ninsoare, nu mai vreau niciun pui de ger, iau de bune promisiunile primăverii. S-au dus negura şi ceaţa, aerul mai cald a îngălbenit luminile din peisaj – iarna sunt alb-albăstrii -, am des părul plin de diverse, buzele arse de vânt, pământ în trecări şi mânuşi şi, cum e şi firesc, febră musculară. Şi m-am tuns; singură; cam prea scurt; dar măcar n-am plătit pe altcineva ca să mă facă să arăt ca o capră ciufulită.

Se vede c-a dat primăvara.