După concediu

Gata vacanţa de trei săptămâni – pentru prima dată am avut un concediu atât de lung şi mai că înţeleg reglementarea cu tranşa obligatorie de minimum 15 zile consecutive -, și am revenit la jobul din oraş: dureri de cap, stări de vomă, miros de conteinere zemuinde, căldură sufocantă-asfalt; îmi trece, ştiu, dar cam într-o săptămână. Au fost zile cu mai mult stat acasă, drumuri scurte, vizite, semifinale la CM și salate limonade siropuri de roiniță și trandafiri ape fructate, dansat în curte şi cântat cât ne-au ţinut plămânii; cu hamac, sudoku, citit, somn la prânz, stele, pisici, câini – cam linişte.

Aveam nevoie de astă linişte după oboseala de mai bine de-o jumătate de an, după musafiri - 14 persoane simultan în chioşc de exemplu -, cu mai bine de o săptămână de mult-prea-mult la cafea, carne, alcool, tutun, bere (a urmat o cură de dezintoxicare, vezi salatele și limonadele de mai sus), cu lipsă de somn, cu naşi şi bunici, cumnaţi, copii şi chef în familia extinsă.

După ce s-a golit casa și am refăcut lookul uzual și ordinea, când tocmai îmi propusesem să nu mai spăl vase măcar trei săptămâni, m-a apucat cheful de bălăceală: am spălat covoare (peria cu coadă e o investiţie minunată), lenjerii, feţe de mese, pături, saci de dormit, pilote, perne, cămăși și veste din fleece, găleţi, ligheane, castroane, lădiţe, ghivece, mopuri, mături, fărașe – adică, aşa, cam tot ce-am găsit și putea fi spălat (mai puțin geamurile, că de ele n-am avut chef și-n plus cine mă obligă?). M-am spălat și pe mine, și mașina, și câinii, și pisicile, și doi pui de găini nărozi experți în evadare, plus coțofenele companioni obligatorii în curte. Am curăţat canapele, fotolii, saltele, scaune, am răsturnat totul cu dosul în sus, apoi am dat cu insecticid (din motiv de furnici ticăloase bio-rezistente); ca să mă odihnesc, am fiert tacâmuri şi inoxuri, oale și cratițe, m-am ocupat și de grădina ce părea zonă luxuriantă neatinsă de mâna omului (recunosc, domnul meu s-a ocupat considerabil mai mult).

Am avut multe și variate treburi, fără grabă sau stres – când timpul curge altfel ai şi-un randament incredibil -, n-a fost cald, ci tocmai bine (n-am văzut mai mult de 26 gr în termometru) şi fiecare seară a cerut mânecă lungă; e prima dată când după un concediu nu-mi doresc un altul în care să mă odihnesc după primul. Și, recunosc, m-aș putea obișnui la acest ritm de viață.