Infrastrucura creşte şi
şleaurile pe drum o dată cu ea, rar reuşim să ajungem cu maşina
în curte, şi asta ocolind, pe marginea pădurii, pe un drum
forestier. Apă şi canalizare – da, se pare că gazele mai au de
aşteptat, sper că nu şi asfaltul, că-i jale dacă încep ploile –
tocmai am aflat ce înseamnă picior îngropat în glod după o
ploaie mai responsabilă.
* Muncitorii se mișcă
bine, sunt deschiși și zâmbăreți, bobcatul dansează în spații
restrânse, caterpilarul e grațios și eficient.
* Căminele de apă şi
gurile de vizitare sunt puse pe proprietate privată, nu în afara
ei.
* Nu există organizare de
șantier, latrină, apă, de coșuri de gunoi – nici vorbă.
* Șanțuri de peste 3 m
rămân peste noapte neprotejate, doar semnalizate discret cu o
creangă înfiptă și-o fundiță alb-roșie.
* Conductele de apă trec
prin proprietatea lui x ca să ajungă la y, unde x nu știe nimic de
acest aspect.
* Muncitorii n-au niciun
stres să treacă pe terenurile oamenilor cu utilaje, să dărâme
garduri, să disloce alei de beton puse pe proprietate privată, să
depoziteze nisip pe fâneața omului – totul, fără ca
proprietarul să fie măcar anunțat.
* După traversările de
drum, rămân șanțuri de 20 și de cm
adâncime, pământul suplimentar fiind dus la “un om” care
are nevoie de el.
* Dorelul cară
pământul excavat în fața unei porți, cu toate că suprafața de
garduri e mult mai mare.
* Lipsesc frecvent
capace, elemente de legătură, racorduri, ceea ce-i face pe
muncitori să mai muncească o dată ca să poată finaliza un
capitol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu