* Bere
de vară, bere de vară, bere cu surprize când sub capac găseşti
t-ul pe care mereu îl pierzi pe tastatură, nu pleacă nimeni,
mi-a dispărut t-ul!
* Ascult Ne place, sunt liric-coafeză-n dispoziție, mi-e dor de-un fir de epic și
de prieteneul meu imaginar Remus care a scris o carte ce nu mai vine.
Cu el vocile-mi zburau instant din cap, mimam un Kinley pe caniculă
sau un Earl Grey pe ger, eram sarcastici cu agenda publică și
toleranți cu câinii și polițiștii comunitari.
* Am o rădăcină-n glie, una-n neam -
două, simetrice, c-așa-i datul; pentru echilibru, am mai înfipt o
rădăcină – familia pe care am ales s-o construiesc, n-am
primit-o la naștere cado -, căci se știe că echilibrul cel
mai bun stă-n trei puncte necoliniare, că doar trăim în spațiu,
nu în plan. A dispărut o rădăcină; am găsit soluții pentru un
nou echilibru, altfel, dar confortabil, vreau viață-n 3D
nu-n 2D. Când și când, echilibrul redevine fragil – e de-ajuns o
clipă de neatenție, de trufie – și regula de trei simplă nu-i
de-ajuns pentru aflarea noilor proporții.
* În traficul grobian-citadin îmi vine
tot mai des să vorbesc cu bipuri; trage aer în piept, numără
pân-la 10 (bipurile se însutesc în minte), privește cerul,
zâmbește, viaţa-i frumoasă, băieţi, viața e scurtă și
ca-ntr-un labirint cu oglinzi.
Perverse.
* Ghicesc trecutul într-un album de
familie, mușc cu ciudă din mărul necopt – necopt e el sau
necoaptă-s eu? -, citesc informația în cheie precedent-ruginită,
am dubii – cogito ergo sum? - și-mi vine să strâng
amintirile într-o poză de grup. Acolo sunt zăpezile de altădat.
* Orice-aş
face, sunt alții care vor face mereu mai bine, orice-aş face, sunt
alții care vor face mereu mai rău; orice-aş avea, nu-i ce au alții
și zău nici nu-mi doresc să fie. Vreau doar ca alţii să rămână
cuminţi la locul lor - la etc.
* În minte mi se îmbrâncesc idei, se
agață între ele ca volbura-n toamnă, un post de blog se scrie
singur cap-coadă cât fac rondul de seară, mă bântuie verbe și
imagini; confuz, neașteptat, iritant.
* Vreau să închid o
seară ca pe
televizorul pe lămpi: să dispară imaginea, pe mijlocul ecranului
să rămână dunga orizontală, albă, dunga să se diminueze până
la un punct luminos. Punctul să zăbovească o clipă (o,
clipă, rămâi...)
şi-apoi ecranul să dispară negru în întunericul camerei.
Poftă
de viață.
Poftă
bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu