Toamnă
plină, dimineaţa, în drum spre serviciu; pe uliţă, ceaţă deasă
– de câteva zile e ceaţă, avanpremieră la brumele ce vor veni
curând -, în DN, mai domoală. Urmează o zonă clară, apoi brusc
ceaţă deasă. Văd doar la câţiva metri în faţă, ştiu
trecerile de pietoni şi sunt atentă la ele – trecerile marcate şi
semnalizate, cele inventate de pietoni în locuri visate de cu noapte
nu le ştiu, pot eventual să le intuiesc. Maşina intră brusc în
ceaţa densă, albă, udă. Şi iarăşi drumul e clar.
E
ceaţă ca un pepene cu dungi, o felie verde, cu vizibilitate, o
felie alburie, cu ceaţă ca smântâna. Octombrie marţi.
3 comentarii:
Și o dulceață de scriere. Tot ca un pepene cu dungi: ici o idee frumoasă, colo o zicere faină. Și uite-așa mă bucur eu că mai trec p-aici, când mai am timp să-mi trag sufletul.
acum conduci tu? de ce?
@Scutaru - mersic :)
@cristina - neee, is copilot nesuferit :)
Trimiteți un comentariu