Mă
întrebă mulţi ce sfat le-aş da, să se mute sau nu din oraş?
Dacă asta vrei cu adevărat, fă-o fără să te uiţi în urmă.
Nu
e greu? Nu, nu e; nu-i nici uşor, afli ce înseamnă
autodisciplină, cum e gestionarea eficientă a timpului, te
redescoperi continuu cu mândrie – am putut să fac eu asta.
Ce
faceţi cu insectele? Cu rozătoarele? Le respectăm şi le
limităm accesul în casă, pe cât putem.
Nu
te plictiseşti? O, Doamne, când?
Nu
vă e greu fără să plecați în concedii? Nu, dorul de ducă
nu mai apare când stai zilnic în aer liber, nevoia de orizont fără
ziduri e satisfăcută zi de zi de locuitul într-un peisaj. În
plus, putem găsi soluții să mergem în concedii (să locuiască la
noi cineva când suntem plecați); dacă vrem.
Mai
vin prietenii, rudele în vizită când au atâta drum de făcut?
Da, vin, mai puțini, mai rar, dar afli și care îți sunt
prietenii.
Cum
e cu curățenia? Înghite considerabil mai mult timp, dar parcă
nu mai e la fel de apăsător-presantă ideea de
trebuie-să-fac-curat.
Nu
vă lipsește viața de noapte din oraș, ieșirile la un film sau la
o bere? Nu, putem ieși când vrem și o bere sau un film merg
foarte bine în chioșc, cu oameni dragi lângă noi.
E
mai ieftină viața la țară ca cea la oraș? În cazul nostru
nu, naveta costă, nu ne producem cerealele, nu vindem nimic.
După
atâţia ani, mai sunteţi orăşeni sau aţi devenit ţărani?
Nu suntem nici una, nici cealaltă. Şi mă tem că nici nu vom mai
deveni vreodată.
5 comentarii:
Ultima intrebare chiar ti-a fost pusa? Bine, intr-o forma sau alta mi-a fost pusa si mie, cand am fost intrebata cum imi mai arata calcaiele :)))
Eu as completa cu o conditie esentiala: sa ai carnet de conducere si sa si conduci. Daca faci asta, te poti muta linistit la tara.
Viata de noapte din oras! De parca asta e viata, la cat te oboseste. Las', ca stati bine acolo sunteti.
Intotdeauna m.am simtit in largul meu la tara. Cand eram mica, imi placea mai mult la bunicii din partea mamei, ca stateau la sat, decat la ai tatei, care aveau casa, dar in oras.
Si pentru ca socrii stau la curte, ghici cine imi calca pe urme? Exact, Matei. E cel mai fericit cand mergem acolo, ca are unde sa zburde. Daca ar putea sta non-stop afara, n-ar zice nu. Si il inteleg. :)
Ca bine le zici doamna. Chiar asa daca te muti la tara in conceptia unora inseamna ca deja ai ajuns taran dar nu inteleg faptul ca poti trai si liber si in conditii decente poate mai bune decat in oras, ca iti iei viata in propriile maini si incerci sa traiesti dupa ciclurile naturii, ca nu-ti mai fuge pamantul de sub picioare si cerul parca-i mai aproape, ca asculti linistea si ciripitul pasarilor. Nu fac o pledoarie pentru mutarea la tara dar, daca aveti posibilitatea experimentati macar un an si n-o sa va para rau.
O seara minunata.
@cristina - da, chiar mi-a fost pusa, dar fara rautate (cand una lume se mira de tinuta mea de orasean la mare cu care umblu prin curte sau la plimabre prin liziera. sau cand vedea ca n-am negru sub unghii si nici mainile crapate).
@Crengu - Matei alege instinctual, e in legile omenesti sa prefere libertatea.
@Vasile - si eu cred ca ar prinde bine intai o proba de locuit la sat, apoi mutarea definitiva.
Vai, credeam ca numai pe mine ma intrebau. Manichiurista mea se mira ca am mainile si calcaiele la fel ca inainte, parca noi mergem desculti si nu mai purtam incaltaminte cand ajungem acasa. Si da, sunt mai putini vizitatori... dar cum ziceai tu, vezi cine iti este sau ti-a ramas prieten.
Trimiteți un comentariu