Martie cam spre jumătate

Vine, vine, primăvaraaa...

Vine, văd eu, iarba înverzește de la zi la zi, narcisele și lalelele se avântă vertical, sedumul are deja muguri, trandafirii au ici-colo zbenghiuri roșcate, bujorii apar timid și ei.

Au trecut babele nebune, nu prea mai am stare, încerc să mă ponderez, dar nu-i ușor deloc. Am pus în stratul înălțat știr și lobodă roșii, spanac clasic și de Noua Zeelandă, andive și lăptuci; am demarat scosul păpădiilor – nenumărate – și greblatul între trandafiri – încă nu am curaj să-i tund și să-i pregătesc, mă tem de-o zăpadă a mieilor – și aștept cu interes momentul în care va veni nenea cu plugul și calul lui întru ararea zonei în care am avut lucernă – voi vedea și eu pe viu cum se efectuează operațiunea. Am spălat ghivecele care vor găzdui răsaduri, pământul e pus la adăpost, urmează cernutul compostului și momentul când va intra luna în creșere.

Domnul meu a coafat bolta de vie, tunde metodic și cronofag pomii, albinele au ieșit și au chef de vorbă, de peste tot din casă apar gărgărițe și crisope decolorate. Fluturii încep să vină la becuri, spre deliciul pisicilor, lacul încă are apă, aştept cu interes momentul în care vor apărea resturile ultimei găini educate de Zăvod (penele le-am tot văzut prin curte), cea care credeam c-a intrat într-o gaură spaţio-temporară.

Într-o livadă din zonă au scos toţi pomii bătrâni; cu tractorul; a durat câteva ore, au fost incredibil de eficienţi, trei oameni au reuşit, pe parcursul a trei zile, să elibereze complet terenul - tăiat cu drujba şi încărcat + cărat zeci de trunchiuri, stivuit crengile mai groase în prima zi, apoi cărate separat, desfăcut rădăcinile (părţile subţiri tăiate cu sapa, mie nu mi-ar fi dat prin cap), duse şi ele acasă, apoi strâns crenguţe şi ars. Cât au stat copacii doborâţi, grupuri-grupuri de căprioare au venit la muguri, spre supărarea lui Zăvod şi, mai nou, a lui Hades, care a ieşit din hibrenare.

În sat ard focuri purificatoare, oamenii taie pomii și-i stropesc, se greblează pământurile. În rest, e soare și-aș sta numai în curte, am scos un scaun pliant și l-am parcat strategic pe mijlocul aleii către casă, am tendința să las ușile deschise până după apus. Vine, vine, primăvaraaa...