E
vară și nivelul de energie mi-e scăzut, mintea-mi cere disperată
vacanță, am senzația că nimic nu se prea leagă și calc de două
ori în același loc. N-am chef de curățenie generală în casă,
chiar dacă trebuie, n-am scos covoarele, n-am spălat geamurile,
n-am. Şi nici n-am chef să.
Am
uscat însă oregano şi mentă, am făcut sirop de roiniţă, o tură
de dulceață și de sirop de trandafiri – notă către mine: nu
mai cumpăra zahăr pe care nu l-ai probat anterior! -, restul
să mai aştepte – sau nu, dar e problema restului, că
oricum nu mă bate gândul curând să mai fac oareşce provizii.
În
grădină lucrurile sunt aproximativ bine, roșiile sunt viguroase și
cresc frumos, unele au deja flori, la fel tomatillos-urile și
castraveții. Pe ardei îi dantelează cineva, unii cresc, dar
majoritatea nu, chiar dacă îi drăgălesc cu ce presupun eu că
le-ar trebui. Am mutat răsadurile de varză, fenicul, praz, mangold
și tutun, am tuns din plantele aromatice și le-am pus pe post de
mulci. În rest, munca se rezumă la udat vegetale, operațiune care
înghite ceva timp zilnic (n-a mai plouat de-o eternitate, plantele
strigă după apă), la drăglit câini şi pisici (cu pieptăn şi
perie, în mârâieli, scuipături şi lătrături), la făcut
limonade cu ghimbir.
R.
a strâns din beci o colecţie de limacşi mutanţi (şi i-a dus
găinilor), se ceartă cu motocoasa cea nouă care se turează când
are ea chef, a cosit iarba din livadă, iar eu m-am hărnicit la o curăţenie cu rearanjare,
plus inventar la sticle şi borcane, în magazie (acolo au fost cazate doamnele cloşti).
Sâmbătă
a fost ziua comunei; domnul meu a fost, eu nu – e modul prin care
îmi manifest indignarea. E al treilea an în care am fost ignoraţi,
la noi nu urcă lumea să ne aducă ziarul distribuit gratuit
locuitorilor comunei (dar găsim regulat în cutia poştală reclame
de la Kaufland), nici nu ştiu ce cupoane, uneori nici să ridice
gunoiul plătit anticipat în martie. Am vorbit, am înţeles în
primul an, am tolerat în al doilea (când ni s-au făcut promisiuni
mirobolante), acum însă nu. În ăst ritm, singura mea implicare în
viaţa comunei va rămâne plata taxelor şi impozitelor, asezonată
cu „nimic n-a făcut primăria”. Pentru că merită.
Azi e ziua sor'mii, să-mi trăiască. La mulți ani, M.!
7 comentarii:
Sa-ti traiasca sorela!
Primariile s-au obraznicit, asa e. Anul asta ne-au taxat si noua gunoiul obligatoriu, odata cu impozitul. Pana acum era facultativ, pe baza de contract incheiat cu o firma. Am sentimentul ca toata lumea a platit numai pe juma'de an, pentru ca ieri n-a mai venit nici o masina de gunoi, desi era ziua. Cred ca e un fel de avertisment ...
Si eu m-am apucat de curatenie generala, dar n-am finalizat-o (inca) tot din lipsa de chef. Mi se pare prea cald pentru iunie. :) Rosiile mele sunt cum le-am pus acum o luna, au ceva flori si cateva gogonele. M-am linistit, pamantul nu-i bun (e lutos.
Daca am timp in toamna o sa-mi fac niste straturi inaltate in care sa pun ce trebuie si apoi sa vad ce se va intampla la anul cand voi planta rasadurile.
Si nu in ultimul rand, ii urez si eu surorii tale: "La multi ani si multa sanatate!
Nici eu nu mai am chef de curatenie, o fac doar e grav ;). Simt ca pierd atat de multe alte lucruri utile sau distractive!
Sa-ti traiasca sora! (urare invidioasa din partea uneia care n-are)
In cu totul alta ordine de idei: cum zici ca incerci zaharul?
@cristina - nu stiu daca in cazul nostru e obraznicie, mai repede cred ca e sfanta las-o ma ca merge-asa, delasare, dezinteres. taxarea obligatorie a gunoiului mi se pare fireasca -producem gunoi cu totii, si cand punem in oras o hartie intr-un cos. chiar daca in pubela pun frecvent doar reciclabile (colectate selectiv), vad banii dati ca pe o taxa de solidaritate.
@Mihaela - si la noi e pamantul lutos si zau nu e rau, doar ca va trebui sa te adaptezi la ce vei cultiva: la morcovi etc. trebuie ameliorat pamantul - nisip, cenusa, rumegus -, dar rosiile, ardeii cresc bine daca sunt mulcite, iar aromaticele se simt minunat.
@Italianshops - toata lumea se plange de lipsa banilor, eu n-as vrea mai multi bani, ci mai mult timp, tocmai ca sa fac ce-mi doresc, sa nu pierd lucruri utile sau distractive.
@balaura - am chiar doua surori, amandoua mai mari ca mine, care ma protejeaza :) zaharul il incerc prin constatari empirice in urma utilizarii succesive. acum am luat o frumoasa plasa cu un zahar margaritar care nici n-a indulcit bine, nici n-a legat siropul cum trebuia. (uzual am folosit coronita.)
Multumesc frumos de urari, nu i le transmit sor'mii, o las sa citeasca ea singura. :)
ba pe-a ma-sii, daca ei nu te vor, tu sa-i vrei, sa le faci zile fripte.
bagă-i primarului o hârtie la posta prin care te arati indignata. cite una pe luna, ca sa te țină minte.
@vic - cu hartii si telefoane am reusit sa-i convingem sa ne ridice gunoiul, sa puna oaresce piatra pe drumul facut varza dupa introducerea apei si a canalizarii.
Trimiteți un comentariu